Maxima zilei

[Trofin Petrina]

De pierdut nu o pierd, dar daca vrei sa ma ajuti nu ma supar 

[gabriela jalba]

Fiindca imi doream sa pun ceva in topicul asta si mintea mea nu dadea nimic,m-a salvat mesajul unui prieten:

    Depinde cum privesti lucrurile
    >
    > Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din
    > copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care
    > se > afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!"
    >
    > Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul
    > incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si
    > i-a retezat regelui buricul degetului mare.
    >
    > Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .
    >
    > La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca
    > prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.
    >
    > Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de
    > canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se
    > pregateau sa-l "prepare".
    >
    > Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea
    > buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance
    > pe nimeni care nu era intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.
    >
    > La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare
    > cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul
    > lui sa fie eliberat.
    >
    > "Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte
    > bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca
    > patania cu canibalii.
    >
    > "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost
    > urat din partea mea sa fac acest lucru."
    >
    > "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".
    >
    > "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti
    > trimiti prietenul la puscarie un an?".
    >
    > "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."
    >
    > Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca
    > este o situatie buna sau una rea.
    >
    > O zi mai buna decat cea de ieri,
    > >
    > --

[Trofin Petrina]

Nu ma pot abtine sa nu vin si eu cu o povestioara cumva asemanatoare

Ceea ce este, este........
Intr-un sat traia din greu un om batran foarte sarac. Era insa invidiat chiar si de regi, deoarece avea un cal alb de o frumusete neasemuita. Regii ii propusesera de multe ori sume fantastice ca sa-i cumpere calul, dar mosul nu a vrut niciodata sa-l vanda.
Intr-o buna dimineata, el nu a mai gasit calul in grajd. Tot satul s-a adunat si oamenii au spus:
- Ce batran idiot! Noi am stiut dintotdeauna ca intr-o zi calul lui va fi furat. Ar fi facut mai bine sa-l vanda. Ce nenorocire pentru el !.
Batranul le-a raspuns:
Nu va avantati sa vorbiti asa. Ceea ce este, este ca nu mai e in grajd calul. Acestea sunt faptele. Restul nu sunt decat judecati, presupuneri. Daca este o bucurie sau o nenorocire, asta nu o pot sti, deoarece nu stiu ce va urma.
Oamenii au ras de el caci intotdeauna l-au socotit putin nebun. Dar 15 zile mai tarziu calul a reaparut. Nu fusese furat ci doar fugise prin padure. Nu numai ca se reintorsese, dar aduse cu el 12 cai salbatici.
Din nou s-au adunat oamenii satului si au spus:
Batrane om, ai avut dreptate, totul era o binecuvantare!
Mosul a raspuns:
- Din nou mergeti prea departe. Tot ceea ce este, este ca s-a intors calul. Voi cititi doar un singur cuvant dintr-o carte si vreti sa judecati apoi cartea intreaga?
Acest batran avea doar un singur fiu care a inceput sa imblanzeasca si sa antreneze caii salbatici. O saptamana mai tarziu el a cazut de pe cal si ambele picioare i s-au rupt. Din nou s-a adunat satul la judecata:
- Tare multa dreptate aveai, era de fapt o nenorocire! Unicul tau fiu nu va mai putea merge niciodata pe picioare, el care era sprijinul batranetii tale! Acum tu esti mai sarac ca niciodata!
Batranul le-a raspuns:
- Sunteti posedati de obiceiul judecatii. Tot ceea ce este, este ca fiul meu are picioarele rupte. Nimeni nu poate sti daca este o nenorocire sau o binecuvantare. Viata actioneaza rapid si voi nu vedeti decat un fragment din ea.
Putin dupa toate astea, tara lor a fost sfasiata de razboi. Toti tinerii din sat au fost inrolati si trimisi pe front. Doar fiul mosului a ramas acasa din cauza picioarelor rupte. Satul plangea si era disperat. Toti stiau ca era imposibil de castigat acest razboi. Si mai stiau ca majoritatea tinerilor plecati nu se vor mai intoarce vreodata acasa. Oamenii venira la batran sa-i spuna:
- Tu ai avut dreptate! A fost o binecuvantare ca fiul tau si-a rupt picioarele!
El le-a raspuns:
- Mereu tot judecati de nu va mai opriti. Tot ceea ce este, este ca fiul meu n u a fost recrutat. Doar El care este Totul, stie daca este o nenorocire sau o binecuvantare.

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Case

Atunci un zidar inainta si spuse:"Vorbeste-ne despre case."
Iar el raspunse graind:
"Durati-va din visuri un refugiu undeva, in desert, inainte de a va inalta o casa intre zidurile cetatii.
Fiindca, asa cum in amurg va inturnati la vetrele voastre, tot astfel revine calatorul in voi, cel care-I mereu indepartat si singur.
Casa este corpul vostru mai mare,
Ea creste in miezul zilei si doarme in tacerea noptii, si nu-i lipsita de vise. Oare casa voastra nu viseaza,iar in vis nu paraseste ea cetatea pentru un crang sau pentru o colina?
O, daca as putea sa adun in causul palmei mele casele voastre si, ca semanatorul, sa le imprastii in paduri si prin livezi!
Faceti ca vaile sa fie strazile voastre, iar inverzitele carari, ulicioarele, spre a va cauta unul pe altul  printre viile rodind, aromele pamantului adunandu-le in vesmintele voastre.
Dar nu a sosit, inca,timpul acestora!
In teama lor, strabunii v-au strans prea aproape unul de altul, iar aceasta teama va mai dura inca un timp. Atata timp cat zidurile cetatii vor separa vetrele de ogoarele voastre.
Ci spuneti-mi oameni din Orphales, ce pastrati in aceste case? Si ce ascundeti indaratul usilor inchise?
Aveti pacea, tihnitul impuls care sa va dezvaluie insasi puterea voastra?
Aveti amintiri, acele bolti stralucitoare, care se arcuiesc peste varfurile ametitoare ale spiritului?
Aveti frumusetea ,care intoarce inima lucrurilor din lemn si din piatra , catre muntele sfant?
Spuneti-mi , aveti in casele voastre toate acestea?
Sau nu aveti decat bunul trai, lacomia bunului trai, acea dorinta ascunsa, care va intra in casa, de parca ar fi fost poftita, ramanandu-va oaspete iar apoi stapan definitiv?
Da, lacomia va subjuga, cu furca si cu biciul, preschimband in niste biete papusi chiar si cele mai nobile dorinte ale voastre.
Fiindca, desi mainile-I sunt de matase, inima sa e de fier.
Ea va leagana pana va adoarme, numai pentru a se aseza alaturi pe perna, spre a-si rade apoi de demnitatea carnii.
Ea isi bate joc de simturile voastre si le culca in vata ca pe niste vase fragile.
Intr-adevar, lacomia bunului trai ucide pasiunile sufletului si insoteste, apoi ranjind, convoiul funerar.
Dar voi,copii ai spatiului,voi, cei cu somnul nelinistit, voi nu veti fi nici prinsii, nici imblanzitii;
Casa voastra nu va fi ancora , ci catarg,
Ea nu va fi nci valul sclipitor care acopera rana, ci pleoapa care protegue ochiul.
Voi nu va veti strange aripile inainte sa puteti trece prin porti, nici nu va veti pleca fruntea spre a nu va lovi de grinzile caselor, nici nu va veti opri respiratia de teama ca zidurile sa nu se crape, prabusindu-se,
Nu, veti locui in morminte faurite de catre morti pentru cei vii.
Chiar inaltate cu maretie si splendoare, casele voastre nu vor sti sa va cuprinda tainele, nici sa va adaposteasca dorintele,
Fiindca, ganditi-va, ceea ce este necuprins in voi, locuieste castelul cerului,, a carui usa e ceata diminetii, ale carui ferestri sunt cantecele si tacerile noptii."

[gabriela jalba]

OMUL CIT TRAIESTE, INVATA  !!!!

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Vesminte

Si untesator zise:"Vorbeste-ne despre Vesminte."
Iar el raspunse:
"Vesmintele ascund o mare parte a frumusetii voastre, dar nu va acopera uratenia.
Si cu toate ca, prin vesminte,cautati adapost tainelor voastre, riscati a va gasi doar un ham si un lat.
Fie ca vantul si soarele sa va imbratiseze mai mult pielea trupului vostru si mai putin vesmintele,
Deoarece suflul vietii este in soare, iar mainile trairii in adierea vantului.
Unii dintre voi zic:"Vantul dinspre miazanoapte este cel care ne-a tesut hainele pe care le purtam."
Ci eu va spun:"Da, e vantul dinspre miazanoapte,insa rusinea fost-a meseria lui si molesirea nervilor ata cu care le-a insailat.
Si cand lucru-i a fost savarsit, el a ras in padure."
Nu uitati ca pudoarea nu-I decat o pavaza impotriva privirilor pangaritoare,
Iar cand pangarirea dispare, ce devine pudoarea daca nu o piedica si o pata rusinoasa a spirirului?
Si, iarasi, nu uitati ca pamantul este bucuros sa va simta picioarele goale, sarutandu-le, si ca vanturile s-ar juca voioase cu pletele voastre."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre a Cumpara si a Vinde

Iar un negutator inainta si spuse:"Vorbeste-ne despre a Cumpara si a Vinde."
Iar el, raspunzand, zise:
"Pentru voi pamantul isi daruie rodul si nimic nu v-ar lipsi daca ati sti cum sa va indestulati.
Schimband intre voi darurile pamantului, veti afla abundenta si prisos veti afla.
Cu toate acestea, daca schimbul nu se face din dragoste si dreptate binevoitoare, unii vor ajunge la nesatiu, altii vor fi infometati.
Cand va intalniti in targ, voi ce truditi pe mare, pe ogoare si in podgorii cu tesatorii, cu olarii si vanzatorii de arome,
Invocati atunci spiritul-stapan al pamantului sa vina printre voi spre a binecuvanta cantarul si socotirea marfurilor ce le vindeti unii altora.
Si sa nu ingaduiti deloc celor cu mainile goale sa ia parte la invoielile voastre, ei care isi vand cuvintele in schimbul muncii voastre.
Acestor oameni spuneti-le:
"Veniti cu noi pe ogoare, ori mergeti cu fratii nostri pe mare si aruncati-va navoadele;
Fiindca,precum noua, asa si voua, atat marea cat si pamantul va vor darui cu generozitate."
Si daca vin cantaretii si dansatorii si cei din fluiere zicand, pretuiti-le de asemeni ofertele,
Pentru ca , sunt asemeni voua, culegatori de fructe si tamaie, iar ceea ce va ofera, desi plasmuire de vis,vesmant este si hrana pentru suflete.
Si, inainte de a parasi targul, trebuie sa vedeti daca nu cunva cineva n-a plecat cu mainile goale.
Fiindca spiritul-stapan al pamantului nu-I va afla linistea pe aripile vantului cata vreme nevoile celor mai mici dintre voi nu vor fi alinate."

[Trofin Petrina]

ORICAT TE-AI STRADUI, NU POTI MULTUMI PE TOATA LUMEA

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Crima si despre Pedeapsa

Atunci unul dintre judecatorii cetatii zise:"Vorbeste-ne despre Crima si despre pedeapsa."
Atunci el raspunse, zicand:
Aceasta se intampla cand judecata voastra rataceste in vant,
Fiindcanumai din nesocotinta aduceti prejudicii altora si, deci voua insiva,
Iar pentru aceste prejudicii trebuie sa bateti la usile dregatorilor si sa asteptati in dispret.
Precum oceanul este eul vostru divin:
El ramane pururi imaculat
Si asemeni etherului el nu-si desfasoara decat aripile.
Ca soarele este eul vostru divin;
El nu cunoaste drumurile cartitei, nici nu cauta ascunzatorile sarpelui.
Dar eul divin nu e singur in firea voastra:
Multe in voi sunt omenesti, dar multe nu sunt inca ale omului
Ci se arata asemenea unui pigmeu diform, care merge buimac, prin ceata, in cautarea propriei sale desteptari.
Acum,despre omul din voi as vrea sa vorbesc,
Fiindca omul, iar nu eul vostru divin si nici pigmeul ratacit in ceata, e cel care cunoaste crima si pedepsirea crimei.
Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un starin pentru voi, un intrus in lumea voastra.
Ci eu va spun ca , precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este mai inaltator in fiecare din voi,
Tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveti mai josnic fiecare dintre voi,
Si precum o singura frunza nu se ofileste decat cu tacuta invoire a intregului arbore,
Tot astfel, raufacatorul nu poate sa comita crima decat cu consimtamantul secret al vostr, al tuturor.
Fiindca,asemeni unei procesiuni,inaintati impreuna spre eul vostru divin;
Voi sunteti drumul dar si drumetii.
Iar cand unul dintre voi cade, acesta-i pentru cei care sunt in urma lui, prevenindu-i ca o piatra le impiedica
trecerea.
Da, dar el cade si pentru cei aflati inaintea lui,care, cu toate ca au pasul mai iute si mai sigur, nu au inlaturat piatra din cale.
Si iata inca de ce cuvantul trebuie sa apese greu pe cugetele voastre:
Cel ucis nu ramane nevinovat fata de propria-i moarte,
La fel cum cel pradat nu-i nevinovat ca a fost jefuit,
Si cel drept nu-i nestiutor de faradelegile celui rau,
Iar cel ce are mainile curate nu ramane nepatat de fapta tradatorului.
Da, vinovatul este uneori, victima ofensei
Si, mai adesea, condamnatul suporta pedeapsa si pentru nevinovat ca si cel pentru fara de cusur,
Fiindca nu puteti desparti pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rau;
Amandoi stau in fata soarelui asmeni firelor, alb si negru, intretesute,
Iar cand firul negru s-a rupt, tesatorul controleaza intreaga tesatura si , de asemenea, razboiul de tesut.
Daca unul dintre voi incearca sa judece o sotie infidela,
Sa puna atunci in balanta si inima barbatului acesteia si, astfel, sa-I masoare cu grija sufletul,
Si, la fel, cel care vrea sa-l biciuiasca pe ofensator, sa priveasca si in sufletul celui ofensat,
Iar daca cineva dintre voi pedepseste in numele dreptatii, implantand securea in capul raului, sa ia aminte si la radacini;
Va gasi, acolo-n adanc, radacinile binelui si ale raului, ale purtatorului de fructe si ale celui sterp, imbratisandu-se in inima tacuta a pamantului.
Iar voi, judecatorii care vreti nsa fiti drepti,
Ce judecata veti pronunta impotriva celui care,cu toate ca este cinstit cu trupul este hot in sufletul sau?
Ce pedeapsa veti hotara celui care rapune trupeste pe cineva atunci cand el insusi este vatamat sufleteste?
Si cum veti urmari pe cel care prin faptele sale se arata a fi de rea credinta si opresor,
Dar el insusi, la randu-i , este jignit si batjocorit?
Si,cum veti pedepsi pe acei a caror remuscare e deja mai mare decat raul comis?
Remuscarea nu-i oare pedeapsa data, astfel, chiar de legea careia voiti sa-i slujiti?
Totusi, nu puteti pune o remuscare pe seama celui vinovat, nici sa o scoateti din inima vinovatului.
Fiindca, de la sine, remuscarea va tipa, in tacerea noptii,pentru ca oamenii sa se trezeasca si sa se priveasca in fata.
Iar voi, care voiti a intelege dreptatea, cum veti reusi aceasta, daca nu veti privi toate faptele in plina lumina?
Atunci numai ca veti pricepe ca cel drept si cel decazut nu sunt decat un singur om stand drept in crepusculul dintre noaptea eului-pigmeu si ziua eului-divin,
Si ca piatra unghiulara a templului nu-i cu nimic mai presus decat cea din adancul temeliei."

[Trofin Petrina]

Dar in ceea ce priveste Legile, Stapane?

Apoi un jurist spuse:"Dar in ce priveste Legile, Stapane?"
Si el grai:
"Va complaceti in a stabili legi,
Dar va complaceti si mai mult in a le calca.
Asemeni copiilor care se joaca pe tarmul oceanului, si care, cu perseverenta, construiesc cetati de nisip, si pe care tot ei le distrug razand.
Dar, in timp ce inaltati aceste turnuri, oceanul aduce mai mult nisip,
Iar cand le daramati, oceanul rade cu voi.
Intr-adevar, oceanul rade intotdeauna cu cei inocenti.
Dar ce e cu cei pentru care viata nu-i un ocean, si pentru care legile omului nu sunt doar turnuri de nisip,
Pentru care viata e o stanca, iar legea o dalta cu care voiesc a sculpta dupa propria lor asemanare?
Ce putem spune despre ologul care-I uraste pe dansatori?
Sau despre boul care-si iubeste jugul, vazand in capriorul si elanul padurilor fapturi ratacite ori vagaboande?
Dar despre batranul sarpe care nu-si mai poate lepada pielea si care-i numeste pe ceilalti,mai tineri, despuiati si fara pudoare?
Si despre cel care, devreme sosit la nunta, se ghiftuie repede si, obosit apoi, se ridica afirmand ca orice petrecere-i un pacat si orice nuntas un pacatos?
Ce pot spune aici despre acestia decat ca si ei stau in lumina, dar cu spatele la soare?
Ei nu-si vad decat umbrele, iar umbrele lor sunt legile dupa care traiesc.
Si ce este soarele pentru ei daca nu doar izvoratorul de umbre?
Si ce-nseamna pentru acestia recunoasterea legilor, daca nu faptul de a ingenunchia si a-si desena pe pamant propriile umbre?
Iar voi care mergeti numai cu fata spre soare, ce imagini oglindite pe pamant va pot pastra?
Ori voi, care calatoriti dupa vant, ce girueta va orienta drumul vostru?
Care lege omeneasca va v-a incatusa, daca veti sfarama jugul de portile inchisorilor?
De care legi va veti teme, daca veti dansa fara ca nici un lant de fier sa va impiedice?
Si cine va putea sa va dea in judecata daca veti sfasia vesmintele, dar nu le veti azvarli in calea altora?
Oameni din Orphales, puteti sa ascundeti tamburul si sa desfaceti corzile lirei,dar cine va putea interzice vreodata ciocarliei sa cante?"

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Libertate

Si un orator zise:"Vorbeste-ne despre Libertate."
Iar el raspunse:
"La portile orasului, ca si-nlauntrul caselor, v-am vazut prosternandu-va in adorarea propriei voastre libertati,
Asemena sclavilor care se umilesc inaintea unui tiran, pe care il glorifica in timp ce el ii zdrobeste.
Da, in gradina templului, ca si in umbra cetatii, i-am vazut pe cei mai liberi dintre voi ducandu-si libertatea ca pe un jug, purtand-o asemeni catuselor.
Si inima-mi sangera de durere, fiindca voi nu veti fi mai liberi decat atunci cand insasi dorinta de a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham si cand veti inceta a mai vorbi despre libertate ca despre o tinta, ca despre o desavarsire.
Veti fi liberi in adevar nu doar cand zilele va vor fi fara de griji, iar noptile fara dorinte ori fara de chinuri,
Ci, mai degraba, cand aceste lucruri va vor cuprinde viata si cand va veti ridica deasupra lor goi si fara de piedici.
Dar cum va veti ridica deasupra zilelor si noptilor voastre, daca nu veti rupe lanturile cu care, in zorii intelegerii voastre, v-ati si incarcat ora amiezii?
Intr-adevar, ceea ce numiti libertate este cel mai puternic dintre aceste lanturi, cu toate ca verigile-i stralucesc in soare , luandu-va ochii.
Si ce sunt acestea daca nu fragmente din voi insiva, pe care nu vreti sa le indepartati spre a deveni liberi?
Or,daca e nedreapta legea pe care voiti a o aboli, aceasta lege a fost scrisa cu insasi mana voastra pe propria frunte,
Si nu o veti putea sterge, arzandu-va cartile legilor, nici spaland mintile judecatorilor, chiar daca veti revarsa asupra-le nesfarsirea marii.
Iar daca e un despot pe care voiti al detrona, luati aminte mai intai daca tronul acestuia a fost definitiv distrus in inima voastra.
Fiindca, spuneti-mi, cum ar putea un tiran sa-I domine pe cei nobili si mandri, daca n-ar exista o tiranie in propria lor libertate si o umilinta in propria lor mandrie?
Si daca exista o ingrijorare pe care voiti a o alunga, aceasta a fost aleasa de voi insiva mai degraba decat v-a fost impusa,
Iar daca exista o frica pe care vreti a o risipi, locul acesteia este in inima voastra si nu in mana temutului tiran.
Dar cum va veti ridica deasupra zilelor si noptilor voastre, daca nu veti rupe lanturile cu care,in zorii intelegerii voastre, v-ati incarcat ora amiezii?
Intr-adevar, toate lucrurile amestecate sunt in firea voastra intima intr-o constanta semi-imbratisare, cele dorite cu cele nedorite, cele care va repugna cu cele nespus de placute,
Acestea toate laolalta in voi salasluiesc- lumini si umbre- perechi in stransa unire,
Iar cand umbra se destrama si dispare, lumina care intarzie devine umbra unei alte lumini,
Si, astfel, libertatea voastra, pierzandu-si piedicile,devine ea insasi piedica unei si mai mari libertati."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Ratiune si despre Pasiuni

Iar o preoteasa il ruga, zicand:"Vorbeste-ne despre Ratiune si despre Pasiuni."
Si el raspunse:
"Sufletul vostru, adeseori, este un camp de lupta, unde ratiunea si judecata se infrunta cu pasiunile si poftele voastre.
Pot fi eu pacificatorul sufletului vostru, spre a schimba ura si dusmania din voi in unitate si melodie?
Dar cum as reusi, afara numai daca voi insiva nu sunteti, de asemeni, linistitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru interior?
Ratiunea si pasiunea sunt carma si panzele sufletului vostru mereu navigand.
Daca panzele si carma voastra se rup, nu puteti decat sa va clatinati pe valuri la intamplare, ori sa ramaneti prinsi in impas in mijlocul marii,
Fiindca ratiunea, de una singuar dominand, restrange intregul elan;si pasiunea, liber lasata, e o flacara arzand pana la propria-i mistuire.
De aceea, fie ca sufletul vostru sa-si exalte ratiunea pana la inaltimea pasiunii, pentru ca astfel sa poata canta,
Iar ratiunea sa va conduca pasiunea astfel, incat aceasta sa poata dainui in permanenta reinviere si ca pasarea Phoenix sa renasca din propria-i cenusa.
Potrivit e sa dati ratiunii si pasiunii aceeasi pretuire, ca si cand ati face-o pentru doi oaspeti iubiti in casa voastra aflandu-se;
Cu siguranta nu veti onora pe unul in dauna celuilalt, pentru ca, dand mai multa atentie unuia veti pierde dragostea si increderea amandorura.
Cand, printre coline, va odihniti la umbra racoroasa a plopilor argintii, impartasindu-va din pacea ogoarelor si a pajistilor pana in zari intinzandu-se –atunci inima voastra sa spuna in taina:"Creatorul se odihneste in ratiunea Sa".
Iar atunci cand bubuie furtuna, cand vantul napraznic zdruncina padurea si cand tunetul si fulgerul proclama maretia cerului, atunci inima voastra sa sopteasca smerindu-se:"Creatorul se framanta in pasiunea-I".
Si, fiindca sunteti un suflu in sfera celui Puternic si o frunza in padurea acestuia, asemeni Lui trebuie sa va odihniti in ratiune si sa va miscati in miezul pasiunilor."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne  despre Durere

Atunci o femeie indrazni:"Vorbeste-ne despre Durere."
Si el incepu:
"Prin durere se sparge cochilia care va acopera judecata.
Precum samburele fructului trebuie sa se crape, ca astfel miezul de taina sa se poata darui soarelui:Asa trebuie sa va cunoasteti durerea.
SI numai asa veti izbuti sa va pastrati inima in inflorirea miracolului zilnic al vietii.
Numai asa durerea nu va va parea mai putin miraculoasa decat bucuria;
Iar voi veti accepta varstele inimii, precum totdeauna ati acceptat anotimpurile trecand peste campiile voastre,
Si veti veghea cu seninatate de-a lungul tristetii iernilor voastre.
O mare parte din durere voi insiva ati ales-o,
Ea este doctoria amara cu ajutorul careia nestiutul vraci din fiecare tamaduieste eul bolnav;
Marturisiti-va, asadar, acestuia si sorbiti-i leacul in tacere si liniste,
Fiindca mana-i, cu toate grea si dura, este condusa de mana binevoitoare a Celui Nevazut.
Iar cupa pe care v-o ofera, chiar daca va arde buzele, a fost modelata din lutul pe care Olarul l-a muiat cu propriile-I sfinte lacrimi."

[gabriela jalba]

iti multumim ca si azi,de ziua ta,ti-ai facut timp pt. noi!! La multi ani !!

[Trofin Petrina]

Pai nu cred ca merit multumirile..............ieri a fost ziua cu pricina...............si ieri nu am reusit din pacate sa fiu si cu voi..............treburile astea nu se mai termina 

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Constiinta de sine

Apoi un barbat spuse:"Vorbeste-ne despre Constiinta de sine."
Si el raspunse, zicand:
"Inimile voastre cunosc in tacere taina zilelor si a noptilor,
Dar urechile fiecaruia inseteaza dupa sunetul cunoasterii din inima voastra.
Ci voi ati vrea sa cunoasteti in cuvinte ceea ce deja stiti din ganduri,
Ati dori sa atingeti cu degetele trupul gol al viselor voastre.
Si este bine ca voiti aceasta.
Izvorul ascuns al sufletului trebuie sa tasneasca si apoi sa alerge murmurand catre mare,
Iar comoara adancurilor voastre fara sfarsit vrea ochilor sa se arate;
Ci nu exista balanta pentru a cantari necunoscuta voastra comoara,
Si nu cercetati adancurile constiintei voastre nici cu prajina,nici cu sonda,
Fiindca eul omului este ca un ocean fara hotare si de nemasurat.
Nu spuneti nicicand:"Am aflat adevarul",ci mai curand:"Am aflat un adevar".
Nu spuneti :"Am gasit cararea sufletului",ci, mai degraba:"Am gasit sufletul drumetind pe ingusta-mi carare".
Pentru ca sufletul alearga pe toate cararile.
El nu calatoreste pe o anume linie, nici nu creste asemenea trestiei.

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Invatatura

Atunci un dascal il ruga:"Vorbeste-ne despre Invatatura."
Si el incepu:
"Nici un om nu poate sa va descopere nimic, afara numai de ceea ce zace pe jumatate adormit, in zorii constiintei voastre.
Invatatorul care paseste in umbra templului, printre discipoli,nu daruie acestora din intelepciunea-i, ci mai degraba din dragostea si credinta sa.
Daca este cu adevarat invatat, el nu-i indeamna sa intre in casa intelepciunii sale, ci mai degraba-l aduce pe fiecare in parte in pragul propriei sale minti.
Astronomul va poate vorbi de intelegerea sa asupra spatiului, dar nu va putea sa va dea intelegerea care-I numai a sa.
Muzicianul poate canta pentru voi din ritmul care exista pretutindeni in spatiu, dar el nu va poate da auzul cuprinzator de ritmuri si nici vocea care sa-i fie ecou.
Iar cel priceput in stiinta cifrelor va poate vorbi despre domeniul masurii si greutatii, dar nu va poate conduce acolo,
Fiindca viziunea unui om nu poate imprumuta aripile unui alt semen al sau
Si, precum fiecare dintre voi sta singur in constiinta Creatorului, la fel, fiecare dintre voi trebuie sa ramana singur in constiinta sa despre Creator si in cunoasterea celor pamantesti."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Prietenie


Si un adolescent indrazni:"Vorbeste-ne despre Prietenie."
Si el zise:
"Prietenul-este raspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati cu recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemeni flamanzilor, cautandu-l pentru o oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre"nu"-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel "da"asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti cel mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru un alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-I de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca-l cauti doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Cuvant

Atunci un literat spuse:"Vorbeste-ne despre Cuvant."
Si el incepu:
"Vorbiti atunci cand incetati a mai avea pace cu propriile ganduri;
Cand nu mai puteti ramane in singuratatea inimii, viata vi se muta pe buze, iar sunetele sunt un divertisment spre trecerea timpului.
Si, de cele mai multe ori, in discursurile voastre, gandirea va este pe jumatate ucisa,
Fiindca gandirea este o pasare a inaltimilor,care, in colivia cuvintelor,izbuteste doar sa-si desfasoare aripile,dar nu poate zbura.
Unii dintre voi, din teama de a fi singuri, cauta tovarasia vorbaretilor.
Tacerea singuratatii le dezvaluie acestora eul lor in toata goliciunea si ar dori sa fuga de ei insisi.
Unii dintre voi vorbesc si, fara sa stie si fara premeditare, dau la iveala un adevar pe care ei insisi nu-l inteleg.
Mai sunt altii care pastreaza in ei adevarul, insa nu-l dau pe seama cuvintelor;
In firea acestora spiritul salasluieste in ritmul tacerii.
Cand iti intalnesti prietenul pe marginea drumului ori in targ, fie ca spiritul sa-ti anime buzele si sa-ti calauzeasca limba,
Fie ca vocea-i prin vocea ta sa graiasca auzului firii tale, asa cum buchetul vinului este cel care staruie
Chiar si cand i-ai uitat culoarea,iar cupa de mult nu mai este."

[Trofin Petrina]

Stapane, dar despre Timp?

Si un astronom intreba:"Stapane, dar despre Timp?"
Iar el raspunse:
"Ati vrea sa masurati timpul, cel nesfarsit si de nemasurat,
Ati dori sa va adaptati viata si chiar sa va dirijati mersul spiritului dupa cel al orelor si al anotimpurilor,
Si ati vrea sa va faceti din timp un rau, pe tarmul caruia stand, sa-I priviti trecerea.
In acest timp insa, atemporalul din voi este constient de fara-de-timpul vietii,
Si stie ca astazi nu-I decat amintirea lui ieri, in timp ce maine e visul clipei de fata.
Si ca acel care canta si contempla in voi, este inca fixat de hotarele primei clipe, cea care a semanat stelele in spatiu.
Cine dintre voi nu simte ca puterea de a iubi ii este fara de margini?
Cu toate acestea, cine nu simte ca chiar aceasta dragoste, cu toate ca de necuprins, inchisa-i in miezul firii sale si neizvorand dintr-un gand de dragoste spre alt gand de dragoste, nici dintr-un gest de iubire fata de un alt gest de iubire?
Iar timpul nu-i oare asemenea dragostei, indivizibil si fara masura?
Dar daca, in gandirea voastra, trebuie sa impartiti timpul in anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp sa le cuprinda pe toate celelalte,
Si ca prezentul sa imbratiseze trecutul cu amintirea si viitorul cu nazuinta."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Bine si despre Rau

Ci unul dintre batranii cetatii spuse:"Vorbeste-ne despre Rau si despre Bine."
Si el raspunse:
"Despre binele care salasluieste in voi as putea vorbi, dar nu si despre rau.
Fiindca ce-i raul, oare, daca nu binele chinuit de propria-i foame si de propria-i sete?
Intr-adevar, cand binele este hamesit, el isi cauta hrana chiar in cele mai intunecate hrube, iar cand este insetat se adapa chiar si din apa moarta.
Sunteti buni sunteti una cu voi insiva;
Totusi,cand nu sunteti numai cu voi insiva nu sunteti rai,
Pentru ca o casa invrajbita nu-i un cuib de hoti, ea nu este decat o casa invrajbita;
Iar o corabie fara carmaci poate rataci fara scop printre stanci, fara sa se scufunde.
Sunteti buni cand incercati sa daruiti din voi insiva.
Totusi, nu sunteti rai cand cautati sa castigati pentru voi insiva,
Fiindca atunci cand cautati un castig, nu sunteti decat o radacina care, prinzandu-se de pamant, se hraneste din sanul acestuia.
Desigur, fructul nu poate spune radacinii:"Fii asemena mie, plina si rumena, daruind fara oprire din abundenta ta."
Fiindca, pentru un fruct, a darui este o nevoie, asa cum pentru radacina a primi este o nevoie.
Sunteti buni cand sunteti deplin treji in discursurile voastre,
Totusi nu sunteti rai cand picotiti, cand limba vi se clatina ametita,
Si chiar un discurs cu poticneli poate fortifica o limba slaba.
Sunteti buni cand cu un pas ferm, intreprinzatori, mergeti spre scopul propus,
Totusi nu sunteti rai cand va indreptati intr-acolo schiopatand, pentru ca, chiar cei care schioapata nu raman in urma.
Insa cei care sunteti puternici si iuti, feriti-va sa schioapati in fata celor schilozi, cu gandul ca le faceti placere.
Sunteti buni in nenumarate feluri si nu sunteti numaidecat rai cand nu sunteti buni,
Nu faceti decat sa hoinariti si sa leneviti.
Ce pacat ca nici cerbii nu pot invata broastele testoase sa fuga precum vantul!
In dorul dupa eul vostru urias va sta bunatatea, iar aceasta nazuinta traieste in voi toti.
La unii, insa, bunatatea e ca un torent ce se pravaleste furtunos spre mare, ducand cu el tainele colinelor si cantecele padurilor,
Iar la altii, asemenea-i unui biet paraias, care se pierde in meandre, ocolind si intarziind inainte de-a atinge tarmul marii.
Dar cel cu nazuinta arzatoare sa nu zica, cumva, celui a carei dorinta este domoala:"Pentru ce esti incet si lenes?"
Fiindca cei buni nu-l intreaba pe cel gol:"Unde ti-s hainele?", nici pe cel fara de acoperis:"Ce s-a intamplat cu casa ta?"

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Rugaciune

Atunci o alta preoteasa zise:"Vorbeste-ne despre  Rugaciune."
Iar el raspunse acestea:
"Va rugati in clipele de deznadejde si de nevoie;oh, de v-ati ruga, de asemeni in plinatatea bucuriei,si in zilele ce va sunt imbelsugate.
Fiindca rugaciunea ce-i oare daca nu expansiunea firii voastre in etherul mereu traitor?
Si daca, spre usurarea voastra, sta faptul ca aruncati in spatiu intunericul din voi, este, de asemeni, spre desfatarea voastra sa raspanditi zorii din sufletul vostru.
Iar daca nu puteti decat sa palngeti atunci cand sufletul va cheama la rugaciune, aceasta trebuie sa va imboldeasca, iar si iar, in pofida lacrimilor, pana veti veni razand la ea.
Cand va rugati, va si inaltati, pentru a-i intalni in vazduh pe cei care, asemeni voua, la aceeasi ora se roaga, si pe care in afara timpului de ruga, nu-i puteti intalni.
Se cuvine, de aceea, ca intalnirea voastra in templul nevazut sa fie numai pentru starea de extaz si dulce comuniune,
Fiindca daca veti intra in acest templu doar pentru a cere, nu veti primi nimic,
Iar daca doar spre a va umili, nu va veti inalta;
Sau chiar daca veti intra spre a implora fericirea pentru semenii vostri, nu veti fi auziti.
E destul, numai sa intrati in acest templu nevazut.
Nu as putea cum sa va invat sa va rugati cu ajutorul cuvintelor.
Cel Nevazut nu asculta vorbele voastre, afara doar daca El insusi le pronunta, prin buzele voastre.
Si n-as putea sa va invat rugaciunile marilor, ale padurilor sau ale muntilor;
Insa voi,care v-ati nascut in munti, ori in paduri sau pe mari, puteti afla aceste rugaciuni in inima voastra.
Iar daca veti asculta numai, in taina noptii le veti auzi soptind in tacere:
"Creatorule, Tu, care esti eul nostru inaripat, in firea noastra vointa Ta voieste,
In dorinta nostra dorinta Ta arde,
Puterea Ta e in noi, dorind sa ne schimbe noptile- care ale tale sunt –in zile, care ale tale sunt de asemena;
Noi nu putem sa-ti cerem nimic, deoarece Tu ne cunosti trebuintele inainte ca ele sa se fi ivit inlauntrul nostru;

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre Placere

Atunci un sihastru, care venea in cetate o data pe an, inainta si zise:"Vorbeste-ne despre Placere."
Si el raspunse, zicand:
"Placerea e un cant de libertate,
Insa nu-i libertatea;
Ea este inflorirea dorintelor,
Dar nu-i inca fructul acestora;
Ea este o adancime chemand catre o inaltime,
Dar nu-i abisul si nici varful dorit;
Ea este prizonierul care-si ia zborul,
Dar inca nu-i spatiul care sa-l invaluie;
Da, intr-adevar, placerea este un cant de libertate,
Si cu simtire as dori sa vi-l cant din toata inima; nu as voi, insa, nicicum, sa va pierdeti inmile in cantul acesta.
Printre tinerii vostri, unii cauta placerea ca si cand aceasta ar fi totul  si de aceea sunt judecati si pedepsiti.
In ce ma priveste, nu i-as judeca si ni i-as pedepsi; vreau doar sa-i vad cautand;
Fiindca ei vor gasi placerea, dar nu numai atat;
Sapte sunt surorile acesteia, iar cea mai mica dintre ele este mai frumoasa decat placerea.
Nu ati auzit, oare, povestindu-se de omul care, tot scormonind pamantul in cautare de radacini, a descoperit o comoara?
Stiu ca unii dintre cei varstnici isi amintesc de trecutele lor placeri cu regret, ca de niste greseli faptuite la betie;
Ci, regretul este numai umbra spiritului, dar nu si pedepsirea lui.
Acestia ar trebui sa-si aminteasca de trecutele placeri cu multumire, ca si cand s-ar bucura de recolta unei veri bogate.
Totusi, daca regretul le da puteri, lasati-i intr-u acesta.
Mai sunt, apoi, printre voi, unii,nici tineri pentru a cauta, dar nici batrani pentru a-si aminti;
Si in teama de a cauta si in ceea de a-si aminti, fug de orice placere, ca nu cunva sa-si neglijeze sufletul sau sa-l jigneasca.
Or, chiar aceasta indarjita renuntare este insasi placerea lor,
Astfel ca si ei, asemeni celorlalti, gasesc o comoara atunci cand, cu maini nerabdatoare, cauta doar radacini.
Si acum spuneti-mi, rogu-va, cine-i acel ce poate jigni spiritul?
Privighetoarea cu cantecu-i jigneste cumva linistea noptii ori licuriciul stelele?
Iar flacara voastra, ori fumul vostru pot impovara baterea vantului?
Sau poate credeti ca spiritul e asemeni unui lac linistit, pe care-l puteti tulbura cu un toiag?
Adesea, refuzandu-va placerea, nu faceti decat s-o adunati in tainele firiii voastre;
Se stie, doar, ca ceea ce ni se pare uitat asteapta ziua de maine.
Insusi corpul vostru isi cunoaste mostenirea si adevarata-i nevoie si nu vrea sa fie amagit,
Iar corpul e harpa sufletului vostru,
Si de voi depinde ca sa obtineti de la ea o muzica dulce ori sunete fara de noima.
Acum stiu ca va intrebati in inima voastra:" Cum sa deosebim in placere ceea ce-i bun de ce nu-i? "
Mergeti pe ogoare si in gradinile voastre si invatati ce este placerea, privind cum albinele culeg mierea din flori.
Insa aici e, de asemeni, si placerea florilor de a-si darui nectarul albinelor;
Fiindca pentru albine, florile sunt o fantana a vietii,
Iar pentru flori, albinele sunt solii dragostei,
Si, pentru amandoua, albina si floare, a da si a primi placerea sunt datorie si extaz.
Oameni din Orphales, Fiti in placerile voastre asemeni florilor, asemeni albinelor."

[Trofin Petrina]

Vorbeste-ne despre frumusete

Apoi un poet zise:"Vorbeste-ne despre frumusete."
Iar el raspunse:
"Unde cautati voi frumusetea si cum o gasiti, daca nu este ea insasi calea si cel ce va indruma spre ea?
Si cum puteti vorbi despre frumusete daca ea insasi nu e tesatoarea cuvintelor voastre?
Cei mahniti ca si cei loviti zic:"Frumusetea este buna si dulce;
Asemeni unei tinere mame, speriata de propria-i glorie, ea trece printre noi."
Iar cei pasionati spun:"Nu, frumusetea este un lucru care tine de putere si teroare.
Asemeni furtunii, ea zdruncina pamantul picioarele noastre si cerul deasupra fruntilor."
Cei obositi si slabi zic:"Frumusetea este facuta din dulci murmure; ea vorbeste in spiritul nostru.
Vocea-i se daruie tacerilor noastre, precum lumina subtire care freamata in teama-i de umbra."
Iar zgomotosii spun:"Noi i-am auzit strigatele printre munti.
Si cu strigatele-i venira bocanitul copitelor, vajaitul aripilor si ragetele leilor."
Noaptea cei ce vegheaza cetatea zic:" Frumusetea se va arata din rasarit o data cu aurora."
In timp ce, la amiaza, muncitorii si drumetii spun:"Ea va veni odata cu primavara zburand peste coline;"
Iar in zapuseala verii seceratorii zic:"Am vazut-o leganandu-se cu frunzele toamnei si am zarit apoi o pulbere de nea in pletele sale."
Toate aceste lucruri le-ati spus despre frumusete,
Dar, de fapt, nu ati vorbit despre ea, ci despre dorintele voastre neimplinite,
Iar frumusetea nu-i o dorinta ci un extaz,
Ea nu-i gura insetata, nici mana care cere,
Ci, mai degraba, este chipul pe care-l vedeti chiar daca va inchideti ochii, sau cantul pe care-l auziti chiar daca va astupati urechile.
Frumusetea nu-i seva de sub coaja crapata a trunchiului, nici aripa alaturata unei gheare,
Ci, mai degraba o gradina mereu inflorita, un nor de ingeri fara oprire zburand.
Oameni din Orphales, frumusetea este viata aratandu-si sacrul ei chip.
Ci voi sunteti viata si voi sunteti voalul de pe chipu-i.
Frumusetea este eternitatea contemplandu-se intr-o oglinda.
Ci voi sunteti eternitatea si tot voi oglinda."

[Trofin Petrina]

" Nu e frumos ce e frumos ci e frumos ce-mi place mie "
                                                              Necunoscut