Concurs de primavara

[Aricica]

Dragi forumisti,
Dupa ce am reusit sa-mi revin din surpriza provocata de Administratorul forumului, surpriza care pe mine personal m-a impresionat intr-un mod foarte placut... m-am gandit ca ar fi timpul sa incepem sa umplem si noile topicuri puse la dispozitie.
Si cum trebuie sa incepem de undeva, am considerat ca acesta ar fi un bun punct de pornire.

Vom deschide un concurs in care invitam pe toti cei care iubesc plantele, sa scrie in cateva randuri (20-30) o experienta deosebita  pe care au avut-o in legatura cu o planta. Poate fi vorba fie de o incercare reusita sau dimpotriva de un esec in ingrijirea sau cultivarea unei plante - o experienta din care vom putea invata ceva special/deosebit, o aventura ce ne va impresiona si de ce nu, chiar impulsiona sa incercam cat mai mult in acest domeniu minunat al cultivarii plantelor.

Textele participante la concurs se vor posta in continuarea acestui mesaj.
Datorita modificarilor aduse forumului, aveti posibilitatea sa atasati textului vostru si poze reprezentative.
Concursul se va desfasura pe o perioada de 2 saptamani, incepand din momentul postarii acestui mesaj, ultima zi de postare a textelor participante fiind 14 aprilie a.c.

Premiile ce se vor acorda textelor castigatoare vor fi desigur plante  :
-premiul I  : Anthurium + Nerium oleander,
-premiul II : Justitia carnea + Spatiphillum,
-premiul III: Hoya carnosa + Fuchsia
Precizam  ca plantele desi nu sunt voluminoase sunt sanatoase si desigur florifere.

Orice idee referitoare la concurs sau comentarii si aprecieri asupra textelor ce vor participa la concurs sunt bine-venite si va rugam sa le postati in cadrul Subiectului-topic ce va fi deschis in acest scop.
Acestea fiind spuse, va invitam sa postati si... va dorim succes!

[cara]

dragi colegi, dragi prieteni, dragi vizitatori, saru'mana sefu' ! (ii datoram un pic de respect lu' felix pentru ca ne da casa, masa si de sarbatori, uite, ne-a dat fatza noua la forum)

eu nu pot participa la acest minunat concurs cu vreo realizare sau experienta reusita in cultivarea, tratarea, polenizarea sau coafarea plantelor. cu esecurile stau bine insa, am o experienta vasta, desi nu inteleg de ce in prezenta mea clorofila paleste...

prima experienta pe care mi-o amintesc dateaza din indepartata mea copilarie si s-a intamplat unui nuc. tanar, ca si mine. ne iubeam. el ma adapostea de soare, imi promitea plete roscate daca perseveram in spalarea cu ceai din frunzele lui iodate (si am perseverat pana cand el a ramas chel iar eu tot (ba)laie!), imi promitea nuci mari si gustoase pe cand vom fi mari amandoi; si fara sa stie, el imi promitea sigur si un leagan atarnat de una din crengile lui, leagan care sa ma poarte dintr-o zare in alta...
era un nuc onorabil, un nuc de cuvant, asa ca mi-a daruit frunzele lui pana la ultima, urma sa-mi dea nuci cand vom fi mari si m-a purtat cu leaganul din zare in zare pana i s-a rupt "bratul" sub povara visurilor mele...
mie mi s-a rupt doar filmul! cand mi-am revenit un pic, mi-am dat seama ca nucul s-a despicat in doua. iar cand mi-am revenit de tot mi-am dat seama ca ruperea urechilor e nitel mai dureroasa decat ruperea filmului si ca trebuia musai sa "repar" nucul inainte sa apara tata.
se spune ca in spatele oricarui act de curaj e spaima pura si eu pot sa confirm ca asa stau lucrurile! asa ca plina de "curaj" am luat o scara in spinare, am proptit craca pe pozitie, am luat un cui de 15, cel mai mare ciocan pe care l-am gasit pe langa casa lu' tata (deja nu mai eram foarte sigura ca ea va fi casa mea in continuare) si am batut cuilul pana la floare. am luat scara, am privit nucul si minune: nucul era ca nou!...
am ramas langa el minute in sir, incercata de simtaminte care cu greu pot fi descrise...intre ele cele mai viguroase erau sentimentele de admiratie si de mandrie. admiram nucul si eram mandra de mine. cred ca niciodata in viata mea n-am fost mai mandra de mine ca atunci! imi spuneam ca daca am reusit sa repar un nuc, nimic n-o sa mai fie greu pentru mine. momentul acela era clar o garantie a succesului meu in viata!
a venit seara, a venit tata, era pace. pe urma au venit alte seri, acelasi tata, aceeasi pace si parea ca succesul meu in viata era pecetluit...
dar succesiunea asta: seara-tata-pace  s-a redus brusc la: seara-tata. pacea se terminase. palise nucul. si tata. si eu. si mandria mea...

cum spuneam...

[penelopa]

Deci,  pentru........ " nerium oleander",  o poveste cu "leagan" din si mai indepartata mea copilarie:

Pe la 10 ani, imi  construiam singura leagan mobil (din sfoara mai groasa) pe care-l legam intre stalpii portii de intrare in curte,  plimbandu-ma astfel "din zare in zare" ( o zare , curtea din care lipsea tata,  cealalta zare,  ulita cu dracii de joaca,  holbandu-se pofticiosi la leaganul meu).
In timp ce fratele meu  mai mic astepta sa-i vina randul la leagan,  apare in "zarea"  ulitei......... tata, care nu agrea acest gen de distractie al meu. Am rupt-o la fuga,  disperata,  la prietenul meu care ma salva deseori de "mangaierile"  tatalui: un corcodus mai batran,  in varful caruia imi facusem "un cuib". In goana mea spre corcodus,  Bobita ( un pui de ciobanesc german care obisnuia sa se prinda cu coltisorii de oricine alerga prin preajma lui) m-a prins de " josul spatelui",  ingreunandu-mi accesul catre ascunzatoare.
M-am invartit de vreo cateva ori cu el pana mi-a dat drumul, apoi... direct in corcodus.
Ajungand taica-miu sub corcodus, a inceput - ca de regula- sa ma "ademene" sa cobor ca nu-mi face nimic.
Stiind foarte bine ce inseamna "nimic",  am refuzat categoric!
Trecand insa la  "promisiuni" mai tentante,  am hoarat sa ma dau jos. Numai ca la coborare s-a rupt o creanga cu mine ( sa stii Cara ca nu aveam mai multe kg decat un .. miel). N-am dat cu fundul de pamant fiindca m-a prins prietenul meu in  creanga de la baza coroanei.
Speriat,  tata,  a sarit de data asta peste mangaieri dar mi-a stricat si cuibul din corcodus. Nu si prietenia mea cu corcodusul. Am ramas buni prieteni (m-a iertat pentru creanga rupta) pana am plecat de-acasa (clasa a 8-a).

                  -  The end -

[myky]

am o groaza de treaba si voi ma tineti aici cu povestirile voastre minunate din copilarie (iar ma cearta aricica), dar de cand a aparut concursul ma gandesc ca am asa de multe de spus, dar ca nu am mai scris de mult timp "compuneri", si ca nu pot sa nedreptatesc plantele mele.
         Nu pot sa scriu de planta aia sau ailalta, iar din copilarie, eeei cat e de-atunci, sunt asa de multe de spus ca trebuie sa scriu un roman, toti copacii erau ai mei, daca ati vedea semnele "de buna purtare" de pe mainile si picioarele mele.
    In concluzie am sa va spun despre plantele mele in general, cand am spus despre ele la idei de denumire a forumului ca sunt al 5-lea element, pentru mine chiar sunt.
Acum 3 ani am fost diagnosticata cu o boala destul de urata ( nu are importanta, nu imi place sa vorbesc despre ea), cui sa-i spun, mamei mele, ar fi suferit degeaba pentru ca nu ma putea ajuta cu nimic, sorei mele la fel, si sunt si foarte panicoase, ca si mine dealtfel asa ca dupa parerea mea as fi provovcat durere degeaba,  a stiut doar sotul meu, singura mea alinare erau florile mele, mergeam si plangeam langa ele, le ingrijam si ma gandeam daca am sa mai pot sa le vad mari pe cele care erau inca pui si carora le trebuia un timp mai mare de dezvoltare.
Seara in orele inaintate, cand nu puteam sa adorm ma gandeam la ele, si credeti-ma adormeam cu ele in gand, de asta spun ca sunt pentru mine sunt ca un membru al familiei mele, ca o persoana la care te poti duce si careia ii poti spune durerile, esecurile si de ce nu bucuriile tale.
Sunt convinsa ca asemenea mie sunt multe persoane, mai ales cele care sunt pensionare si carora timpul le permite acest lucru, cele care locuiesc singure si copii au plecat demult lasand in urma lor un gol greu de umplut.
Acum totul este in regula si le ingrijesc cu aceeasi dragoste si pasiune si multumesc LUI DUMNEZEU ca a creat plantele.
Plantele sunt un medicament pentru oameni si la propriu si la figurat.
P.S si sotului meu care a fost ( si este) alaturi de mine, si care ma suporta cu florile mele cu tot.

[simona2]

Nu sunt o povestitoare asa de buna precum Cara , dar vreau sa va spun ca eu am suferit tare mult dupa un bulb de gloxinie . Mi-am cumparat si eu ca tot omul un bulb de gloxinie si bucuroasa nevoie mare , am venit acasa si l-am si plantat . Toata ziua urmaream ghiveciul sa vad daca a iesit vreun mugurus . Cand intr-o zi ....ce credeti c-am vazut ?? In ghiveciul meu rasarise o floare !! Si nu una oarecare si un impatiens !!
Si ca sa  va dezleg misterul , am sa va povestesc ca mama mea, vazand si ea un ghiveci gol...ce s-a gandit ? Hai sa plantez un pui de impatiens ! Si ca sa fie boacana si mai mare a rascolit pamantul cu un cutitas pana mi-a taiat bulbul de gloxinie in 2 . Mai departe, va inchipuiti ce a urmat !!! 

[Trofin Petrina]

Da Cara, am citit povestioara ta printre hohote de ras si plina de admiratie pentru talentul scriitoricesc de care dai dovada:) Felicitari
Povestea mea e despre o floare de ghiveci al carei nume l-am aflat de pe forum si care apare ca trofeu al premiului II   Spatiphillum . Am vazut prima data prima data aceasta floare la o doamna, prietena de a mea. Era de Paste si avea flori:)  Doamna Cornelia, asa se numeste doamna cu pricina, mi-a zis ca a trebuit sa santajeze planta ca sa de-a rezultate. Zicea ca o ingrijeste de mult timp insa flori, ioc. Intr-o zi ii zice florii : "Draga stii ceva? Eu nu te mai tin, te arunc de la balcon daca nu-mi faci flori !!! "  ) Ei, acum nu stiu , ca de frica sau de rusine, floarea ei a inflorit:) nu instantaneu dar in perioada imediat urmatoare cu siguranta:))
Si pentru ca mie mi-a placut asa mult floarea, mi-a daruit un puisor, o plantuta cu 2-3 frunze cat varful degetului. Acum ma uitam la floarea cea mare si ma uitam la puiul meu...............sincer nu credeam ca o sa ajunga de-o masura vreodata. Am primit si instructiuni:)) "are nevoie de aer, apa si de multa lumina"
Eu fata ascultatoare, care nu stiam mai nimic despre flori, am pus-o saracuta la soare:)) Si ce credeti? A doua zi mai avea sarmana o singura frunza:(( .Ei , dupa "indelungi cugetari" am zis totusi ca ar fi bine sa o pun la geam, ca o sa-i ajunga atata lumina.
Si uite asa au trecut 3 anisori iar acum draga de ea e pe cale sa infloreasca, si cred ca la Paste o sa se deschida.
Asta cred ca e finalul:))
Numai bine:)

[larisa]

Desi am crescut printre flori .prima mea experienta a fost cu un bulb de begonie primit sau mai bine spus ,cersit de la o vecina.Am respectat cu stictete toate indicatiilesi l-am plantat .Fusesem avertizata ca va rasari greu dar cind am vazut ca a trecut mai bine de o luna m-am gindit ca ceva nu-i in regula .Asa ca am luat un cutitas si m-am apucat sa scormonesc in ghiveci.Spre surprinderea mea .am vazut ca de la;fundul' ghiveciului rasarisera niste lastari albi-galbui ,anemici. si se chinuiau sa ajunga la suprafata
In nerabdarea mea si zelul meu, am pus bulbul cu fata in jos.De atunci.verific intotdeauna.sa nu mai am surprize

[sicamin]

 Eheeei, frumoase sant amintirile:Desi i-mi plac florile,la fel de mult i-mi plac si pomii fructiferi si bineinteles fructele.Aveam acasa livada cu tot felul de pomi,dar ...nu erau asa bune ca fructele din pomii vecinilor. Intr-o zi cand parintii nu erau acasa,fratii mei mai mari (care erau 9 la numar ,eu fiind a zecea) sau gandit sa ma "ajute sa sar gardu la vecina care avea un cais care avea fructe mai bune decat ale noastre.Am legat la mijlocul meu un cordon sa pot pune in san caisele si ajutata am sarit gardul .si direct in cais m-am oprit.Dupa ce mi-am umplut sanul cu fructele aromate, care inca nu se copsesera bine,cobor linistita si ...dau cu ochii de vecina care ma privea speriata ca nu ma vazuse cand m-am urcat in pom.Eu am rupto la fuga spre fundul gradinii unde era plin de urzici.In fuga mea m-i sa desfacut cordonul si am imprastiat toate caisele.Degeaba am fugit ca fiind gardul inalt si nemaiavand ajutoare,nu am putut sari asa ca m-a prins vecina si ca pedeapsa ma pus sa culeg toate fructele care-mi cazuse ,dar unde credeti ? prin urzici.Asa ca am adunat caisele dar cand am terminat eram toata numai besici de la urzici.Caisele le-am luat dar cind am ajuns la fratii mei nu mai stiau cum sa ma trateze  de intepaturile de urzici.Au luat frunze de stevie (dragavei) si m-au infasurat sa-mi aline usturimile. Caise am mancat dupa ce mi-au trecut usturimile si nu le-am  uitat  gustul nici acum,desi sant ani buni.

[Aricica]

Dragilor multumim pentru toate posturile de la acest topic.
Asa cum anuntam si in mesajul de introducere a concursului, data de 14 a fost ultima zi in care se mai putea posta la acest subiect. In consecinta, declar concursul inchis.
Vom trece la jurizare si cat de curand vom anunta castigatorii. 

[Aricica]

Dupa indelungi consultari, actiunea de jurizare s-a incheiat.
Multumind "din inima partidului" si la modul serios, multumind juriului de premiere, voi prezenta castigatorii:
Premiul I:   Penelopa
Premiul II:  Myky
Premiul III: Ninutz

Felicitari castigatorilor!... si felicitari tuturor participantilor la concurs!

[Aricica]

... ei ce credeati ca scapati asa usor?? ...
si pentru ca nu degeaba, am intarziat premierea acestui concurs, este momentul sa dezvaluim cel putin unul din motivele prelungirii timpului normal de jurizare.
Trebuie sa fiti de acord ca toate intamplarile povestite de voi au fost frumoase, fiecare din ele avand un farmec aparte... drept pentru care juriul a hotarat sa mai acorde inca 3 premii - premii de consolare.
Premiile de consolare se constituie din  2 pui de violeta Saintpaulia si un pui de Anthurium si se acorda in felul urmator:
- sicamin - un pui de violeta surpriza cu frunze cretze,
- simona2 -  puiul de anthurium
- larisa - un pui de violeta cu flori roz.
Din partea juriului, felicitari dragilor! ... si sa va bucurati de premii!

[Aricica]

... si pentru ca draga, simpatica si talentata noastra Cara ne-a ajutat foarte mult in acest concurs, postand prima intamplare si impulsionand astfel participantii, am decis sa-i facem o surpriza.
Desi a insistat ca povestirea ei nu trebuie premiata, scopul postarii fiind doar acela de a anima atmosfera din concurs/de a incuraja forumistii sa scrie, si pentru ca in mesajul de lansare a concursului nu este precizata interzicerea participarii nici-unui utilizator din acest forum, dupa lungi dezbateri  , juriul a hotarat, ca pentru contributia ei la acest subiect, Cara sa primeasca un premiu surpriza.
Cu speranta ca suntem in asentimentul tuturor participantilor, premiul surpriza se constituie din:
- 5 plicuri cu seminte: Tagetes patula nana, Chrysanthemum leucanthemum, Aquilegia vulgaris, Platycodon grandiflora si Ocimum basilicum (pentru traducerea numelor din buletin vom spune mai pe scurt: Craite, Margarete, Caldarusa, Floare Balon si Busuioc ),
- si un pui de gloxinie.
Felicitari si tie, draga noastra Cara!

[Aricica]

Va felicit pentru participare si premiile castigate!

Pentru cei din Bucuresti, premiile vor ajunge in posesia voastra via Aricica .
Pentru cei din provincie, lansez rugamintea sa-mi trimita adresele la care doresc sa primeasca premiul, inclusiv cod postal, printr-un mesaj privat, Atentie- repet: prin mesaj privat, si nu direct pe forum.
Asteptam aprecierile, comentariile si de ce nu, felicitarile voastre la "Idei, comentarii si aprecieri cu privire la Concursul de primavara"
Acestea fiind spuse, declar acest topic inchis.