Prima data, am primit (cu bani) seminte de lufa si sfaturile aferente, de la o persoana abilitata, care mi-a trimis, spre exemplificare, si cativa bureti. Persoana aceea mi-a zis ca, daca vreau sa am proprii mei bureti, trebuie sa plantez rasadurile intr-un loc mai cu umbra, dar sa aiba ceva lumina, sa am grija sa fie mereu umed pamantul la radacina si sa le asigur posibilitatea sa se catere pe ceva.
Prima data, am pus rasadurile la radacinile unor pruni, crezand ca, astfel, le asigur si umbra si suport de catarat, dar n-am dacut mare scoafala atunci, fiindca peste zi, soarele le parlea, iar pamantul la radacina era mereu uscat, oricata apa le puneam. Atunci am obtinut 3 castraveciori

de la care am folosit semintele.
De 2 ani, pun rasadurile in gradina de legume, de-a lungul gardului de sarma, unde dincolo de gard sunt corcodusii vecinului. Aici, pamantul este bun, sapat si drenat, este un loc mai umbros, dar luminos. In acesti 2 ani lufele au crescut foarte bine, s-au catarat pe gard, apoi in corcodusi, rodint bine.
Cand erau sub pruni, mai uitam uneori sa le ud, dar aici, in gradina, imi sareau in ochi cand udam restul legumelor.
Dupa parerea mea, udatul este cel mai important! Trebuie verificat zilnic pamantul de la radacina si udat atunci cand nu mai e umed. De fiecare data cand saream cu controlul 1-2 zile sau mai mult, de fiecare data pirdeam o parte din plante. Anul trecut m-au ajutat si ploile, dar am uitat de ele la cules

cazuse, deja, prima bruma si toti castravetii mei erau negri spanzurati pe gard si prin corcodusi.

Dupa cele citite si de la voi, trag concluzia ca fructele lufei ar trebui culese la sfarsitul lui septembrie, inainte de a se innegri pe vrej. Le voi culege de acum, atunci cand coaja devine mai spre galben, le voi pune apoi la uscat, la soare, pana se innegreste coaja, cand se curata foarte usor si consistenta "caltoasa" ramane galbena, curata si frumoasa.i