Link-ul pus de Es e foarte bun.
Într-adevăr, dacă lufa e coaptă - am avut anul trecut (calendaristic) câţiva bureţoi copţi bine - se:
- simte la mână, când îl "cântăreşti", pierderea în masă/greutate;
- schimbă culoarea. La soiul pe care-l am eu, înspre galben;
- evidenţiază ca fiind gata să se desprindă "căpăcelul" de la capătul liber: se vede că tinde să fie independent de restul fructului... acel căpăcel, teoretic ar trebui să cadă singur şi să lase seminţele să curgă pe sol, oarecum ca la mac. Dar lufa fiind mai doamnă, nu se lasă aşa uşor. Ea dă vina pe climă. ;
- simte, la palpare uşoară, coaja ca fiind o bucată de carton uscat bine sau, o altă comparaţie, ca un preşpan subţire sau... ca o foaie de furnir. Dacă o strângi între degete transversal şi are tendinţa de-a crăpa longitudinal, e coaptă.
La astfel de lufe, coaja cade aproape fără efort: se cojesc ca un cartof copt în spuză.
Dar, dacă lufa nu este coaptă bine coaja aderă nasol (pentru noi, hi hi hi) la structura fibroasă din interior. Atunci, se opăresc ca să poată fi decojite uşor. Normal, în astfel de caz se duc şi seminţele dar buretele iese ok.
Oricum, după ce le scutur bine de seminţe pe cele coapte, eu le fierb cu oleacă de detergent. Le pun şi niţel hipoclorit, să se albească.
O imagine... făcută acum, la repezeală, pe mozaicul de 120 de ani din baie, cu mobilul (că aparatul ăla grozav de performant la făcut poz(n)e nu l-am cumpărat încă). Ceea ce se vede acolo e jumătate de burete.
O altă chestie: ca burete natural de baie e excepţional, confirm cu inimă deschisă şi faptul că e mult mai bun ca burete de vase decât orice produs comercializat dar e foarte bună cultura (acum răspund direct lui Leonard) ca afacere. Saloanele de masaj, magazinele de produse specifice.... Eu nu am timp, chemare de afacerist, spaţiu de cultură.... dar e o nişă teribilă.
Author
Topic: Lufa (Read 31339 times)