Nu sint foarte sigur ca muschiul este o floare, dar sint sigur ca nu este arbust sau copac, asa ca am deschis topicul despre el la "flori de gradina". Daca se simte cineva ofensat de acest fapt, imi cer scuze a priori.
Exista multe feluri de muschi precum si plante care seamana cu el dar nu sint muschi. Pentru discutia prezenta, care nu se doreste o dizertatie academica, voi folosi o categorisire empirica, dupa locul in care creste: muschi de pamint, de piatra si de copac. Muschiul nu are radacini ci o formatiune numita protonema. Tot pentru simplificare ma voi referi la aceasta ca “radacini”. Cunsocatorii sint rugati sa faca adaugirile necesare, in special cele legate de denumiri si categorisiri scolastice.
Muschiul isi foloseste radacinile numai pentru fixare, luindu-si nutrientii din aer. Din acest motiv radacinile lui sint foarte scurte. Umiditatea aerului joaca un rol important in mentinerea muschiului. Intretinerea sa pune probleme serioasa intr-o zona expusa la sore si cu umezeala scazuta. In astfel de locatii este recomandat sa nu se incerce amplasarea unei paturi de muschi.
Daca este insa vorba de o zona umbrita, in golurile dintre radacinile copacilor sau pe malul apei, atunci sansele de reusita cresc. E bine ca soarele sa mature din cind in cind patura de muschi, pentru ca prea multa umezeala intr-o zona foarte umbrita, in special in perioadele calde, va favoriza aparitia mucegaiurilor care vor distruge “plantatia”.
Recoltarea
Exista mai multe metode de plantare a muschiului, toate plecind de la o bucata de muschi cules din natura. Indiferent de metoda folosita pentru plantare, sau de tipul de muschi (de copac, de pamint, de piatra, muschiul trebuie sa fie sanatos, fara portiuni uscate. Daca e viorba de muschi de pamint, recoltarea se va face cu o lama subtire, decupind bucati mici, incluzind o portiune de cca 2 cm de pamint (muschiul nu are radacini adinci). Muschiul de piatra sau de copac se recolteaza introducind lama sub patura de muschi in asa fel incit aceasta sa se desprinda afectind cit mai putin radacinile.
Dupa ce muschiul a fost recoltat, daca se doreste transportul lui in verde, atunci se pulverizeaza bine cu apa si se pune intr-o punga de plastic (sau o cutie) bine inchisa, la intuneric si racoare. Daca se doreste “insamintarea”, muschiul se pune la uscat la cald, ferit de razelele directe ale soarelui, de preferat intr-o cutie fara capac. la adapost de curentii de aer. Dupa ce s-a uscat bine, se farimiteaza pina se obtine o pulbere.
Transplantarea
Implica recoltarea unor bucati de muschi nu mai mari de o palma. Dupa recoltare se uda foarte bine partea de dedesubt a bucatii de muschi, precum si locul unde urmeaza a fi amplasat. Se aseaza muschiul la locul respectiv si se apasa bine cu palma, ca sa se fixeze. Stratul mocirlos format din resturi vegetale si pamint, intre bucata de muschi si support, va actiona ca un lipici. Daca se planteaza muschiul pe un trunchi de copac sau piatra, se va depune mai intii o pelicula subtire de noroi peste care se va presa muschiul. Daca e vorba de suprafete mai mari, se folosi dosul unei lopeti de lemn pentru zapada, cu care se apasa bine bucatile de muschi transplantate. Chiar daca muschiul se striveste putin, nu e o problema, in conditii normale de dezvoltare se regenereaza rapid. Dupa plantare muschiul se pulverizeaza constant, de mai multe ori pe zi, vreme de 3-4 saptamini, pina cind se observa formarea unui numar semnificativ de tulpini noi. Metoda da rezultate destul de bune in cazul muschiului de pamint.
Pictarea
E metoda recomandata de majoritatea gradinarilor anglo-saxoni si da rezultate mai bune pentru plantarea muschiului pe lemn si piatra. Se foloseste un amestec de 2 parti apa, 2 parti zer si pulbere de muschi uscat. Se amesteca aceste ingrediente pina se obtine o pasta omogena de consistenta laptelui batut. (in loc de zer se poate folosi lapte batut sau smintina, intr-o proportie de 4/2 sau chiar 6/2 functie de consistenta). Important este ca produsul lactat sa nu fie pasteurizat. Cu ajutorul unei pensule sau unei spatule se intinde amestecul pe locul dorit (sol, copac, piatra). Dupa plantare, pasta se pulverizeaza constant, de mai multe ori pe zi, vreme de 2-3 saptamini, pina apar tulpinile. apoi pulverizarea se reduce treptat in cursul a 10-12 zile, pina cind se ajunge la nivelul de umiditate al mediului inconjurator.
Insamintarea
Locul ales se uda bine, pina ce pe suprafata sa se formeaza o pelicula lipicioasa, umeda. In cazul pietrelor se poate intinde un strat subtire de noroi sau se presara putin sol farimitat inainte de udare. Pe suprafata astfel preparata se presara praf de muschi uscat. Se pulverizeaza zilnic de cite ori este nevoie pentru a se mentine suprafata umeda. Dupa aparitia muschiului, se reduce treptata uddarea pina se ajunge la nivelul mediului inconjurator.
Intretinerea
Exista trei factori care conttribuie la reusita unei “plantatii” de muschi: solul, lumina, umezeala. Muschiu e sensibil la chimicale si uscaciune si se dezvolta foarte bine la umbra si semiumbra. “Plantatia” de muschi trebuie amplasata in asa fel incit sa aiba umbra cea mai mare parte a zilei, in special in intervalul 11:00 – 17:00. Un loc bogat in humus, supus curentilor de aer, este total impropriu cresterii acestuia. PHul ideal este intre 5 si 6 si nu trebuie sa depaseasca 6,5. Deoarece ii place umezeala, solul nu trebuie sa fie afinat, ba chiar trebuie tasat putin inainte de plantare, pentru a impiedica o scurgere prea rapida a apei, dar fara ca apa sa balteasca. Atit suportul muschiului cit si patura de muschi trebuie sa fie umede. In perioadele uscate, se poate pulverize cu apa zilnic, de preferat pe racoare (dimineata sau seara). Tulpinile muschiului fiind un bun filtru de aer, odata fixat, multe plante care se inmultesc prin spori se vor dezvolta in patura de muschi. Pentru muschi nu se recomanda folosirea fertilizantilor.
Eu as recomanda insamintarea, care mi se pare o metoda mai comoda si mai sigura, atit in ceea ce priveste transportarea cit si propagarea in sine. Un suport cum e amestecul de iaurt, folosit in metoda "pictarii", favorizeaza aparitia a tot felul de mucegaiuri, lucru care poate fi evitat prin insamintare. Trebuie sa recunosc aici ca nu am reusit sa cresc muschi, indiferent ce metoda am folosit. Singura reusita notabila a fost o formatiune foarte interesanta, verde galbuie, obtinuta pe o bucata de caramida, care cred eu ca era o specie de lichen de piatra.
Author
Topic: Muschiul (de pamint, de piatra, de copac) (Read 11715 times)