Initiere in tainele cultivarii ciupercilor Pleurotus

Started by vpopa, November 11, 2006, 10:53:23 AM

Previous topic - Next topic

vpopa

Pentru inceput as dori sa va arat unele dintre avantajele cultivarii ciupercilor  PLEUROTUS:
 
Aceste ciuperci, comparativ cu celelalte specii cultivate, se obtin mult mai usor, fiind rezistente la boli şi dăunători, la variaţii mai mari de temperatură şi nu necesită lucrări costisitoare de cultivare şi întreţinere.
•Se foloseşte cu maximum de randament substratul nutritiv utilizat care, după un ciclu de cultură de aproximativ 2,5 luni, va putea fi refolosit în agricultură, ca furaj pentru animale sau îngrăşământ pentru sol.
•Asigură un circuit rapid al fondurilor investite, prin ciclul relativ scurt al acestei culturi.
•Pune la dispoziţia consumatorilor un produs agroalimentar liber de substante chimice mult căutat si apreciat de consumatori tot timpul anului.
•Permite în cazul culturii cu tehnologie clasică, folosirea cu maximum de randament a diferitelor amplasamente (pivniţe, construcţii vechi, tuneluri, grajduri vechi,etc.) improprii altor scopuri, după o amenajare corespunzătoare cultivării ciupercilor.
•De asemenea cultura poate fi executată şi în solarii,  magazii, boxe, verande, etc.( cu unele modificări ).
 Nu necesită teren agricol şi poate fi executată sezonier, cu 1-  2 cicluri pe an, cât şi cu tehnologie  intensivă " non stop ", formând o adevărată industrie cu producţia prognosticată şi realizată fără riscuri.
•Profitul minim este de 50% raportat la suma investită, iar cel maxim este aprox. 200%(la un milion cheltuieli de productie se obtin venituri intre 1,5—3 milioane).

SUBSTRATUL NUTRITIV CELULOZIC:

Materialele pe care se dezvolta miceliul poarta numele de substrat.
Proprietatile substratului determina care ciuperci si microorganisme pot creste pe el.Microclimatul deasemenea joaca un rol important:umiditatea din aer, lumina sau intunericul, ventilatia si temperatura impreuna cu conditiile din interiorul substratului,determina care miceliu poate creste pe un anumit tip de substrat.Un substrat considerat foarte bun pentru o anumita specie de ciuperci poate fi inoportun pentru alta. Substraturile sunt selective.Aceasta selectivitate depinde de caracteristicile fizico-chimice ale substratului :
       -mediile nutritive disponibile
       -gradul de compactizare
       -continutul de apa
       -pH(aciditatea)
       -activitatea microbiana
Pentru obtinerea unui substrat cat mai selectiv foarte importante sunt si urmatoarele aspecte :
      -omogenizarea tuturor materialelor din substratul respectiv
      -tratamentul termic.
 Ca substrat nutritiv pentru cultura ciupercilor Pleurotus în mod uzual se folosesc următoarele materiale :
•paie de cereale, tocate la 4-6 cm lungime.
•ciocălăi de porumb, tocaţi de la dimensiunea bobului de mazăre până la alună,
•stuf uscat sau coceni (tulpini) de porumb tocat la 1-3 cm lungime.
rumegus si talas de foioase(preferabil esente tari:stejar,fag etc).
Materialele mai sus menţionate pot fi folosite singure sau în amestec.
In conditiile folosirii paielor de cereale un clasament al productivitatii ar arata astfel :
    - Paiele de ovaz
-Paiele de orzoaica
-Paiele de orz
-Paiele de secara
-paiele de grau

voi continua

vpopa

#1
Un amestec de paie cu ciocalai de porumb in proportie de 50/50, este ideal pentru obtinerea unor recolte mari, dar nu-l recomandam decat  cultivatorilor cu o bogata experienta.
                                       
TOCAREA MATERIALELOR CELULOZICE

Rezultate foarte bune au fost obţinute folosind paiele de cereale tocate, de aceea recomandăm în special cultivatorilor începători, folosirea acestor materiale .
Randamentul  obţinut la cultivarea ciupercilor Pleurotus este de 80-120 %, raportat la cantitatea folosita de material celulozic uscat, însămânţat şi întreţinut corect.                        
Materialele folosite trebuie să fie uscate, curate, fără pete de mucegai (verde, negru, gri), să aibă o culoare galben-aurie şi să nu fie mai vechi de un an.
Se toacă la lungimi variind între 4-6 cm ( paiele ) şi  1-2 cm (cocenii şi stuful ).

UMECTAREA

Umiditatea ideala a substratului este de 75%.Un continut de apa mai ridicat impiedica circulatia aerului prin masa de  amestec ducand implicit la oprirea impanzirii miceliului, iar o cantitate redusa de apa incetineste cresterea acestuia. In ambele cazuri  aparitia competitorilor (mucegaiuri, bacterii,etc) este inevitabila. Pentru a evita asemenea situatii neplacute este obligatoriu sa se cantareasca  materialul celulozic uscat si tocat, si sa se adauge apa numai atat cat sa se ajunga la o umiditate cuprinsa intre 70-75%. 
Sunt mai multe posibilitati de a umecta materialele celulozice:
Metoda 1: Se umecteaza prin amestecarea materialului uscat cu apa fierbinte (100 grade C), in proportie de 4 parti apa la 1 parte material uscat. Vezi fig 1. Dupa umectare se introduce imediat materialul in vasul in care se va face tratamentul termic.                                        
Metoda 2 : Se mentin materialele celulozice imersate in apa rece timp de 24-48 ore.  Dupa umectare se scurge bine materialul celulozic (la o strangere puternica in pumn a materialului, nu mai curge apa) si se introduce in vasul in care se va face tratamentul termic.        

TRATAMENTUL TERMIC

  Pentru a elimina actiunea unor competitori ( mucegaiuri, unele bacterii, etc. ), asupra substratului celulozic, este necesar ca materialele umectate sa fie supuse unui tratament termic.
O metoda simplificata fiabila pentru procesarea unor cantitati medii de substrat este pasteurizarea cu abur.
Pentru aceasta avem nevoie de un vas metalic ( ex : butoi din tabla de 200 l ), in care se aseaza la o distanta de 10 – 15 cm fata de fund o sita. Aceasta trebuie sa fie cat mai apropiata ( lipita) de peretii vasului.
          Se introduce apă până la nivelul sitei( fig 3.).                                                                                        
Se scoate de la umectat substratul şi se introduce în vasul metalic curat, până la umplerea completă. Se acoperă cu un capac.
Se face focul sub vasul respectiv iar din momentul in care se vad iesind de sub capac primele emisii de abur se mai menţine focul arzand timp de 2 ore (paiele, cocenii, stuful) sau 4-5 ore ( stuful, ciocălăii).
                     
RĂCIREA

După expirarea timpului  de tratare termică se mai lasă circa 4-5 ore materialul (pe care îl vom numi în continuare substrat celulozic) în vas. Cantitatile mai mici pot fi lasate la racit in vasul respectiv chiar 12 ore.  Apoi se scoate substratul pe o suprafaţă curată, dezinfectată cu hipoclorit de sodiu, şi se lasa la racit pana ajunge la temperatura mediului ambiant (20-25 grade C). Grosimea stratului de substrat celulozic nu va depăşi 15 - 20 cm  pentru a se evita intrarea în fermentaţie a acestuia.                  

DEZINFECTIA MATERIALULUI CELULOZIC PRIN METODA CHIMICA

          O alta metoda de,,pasteurizare"este un tratament chimic, care se efectueaza odata cu umectarea substratului celulozic.  Avantajelul acestei metode consta in faptul ca nu trebuie facute amenajari ca pentru tratamentul termic.
      In apa destinata umectarii se dizolva  20g TOPSIN la 100 litri apa. Este indicat ca inainte de a turna apa peste paiele uscate, aceasta sa fie incalzita la  temperatura 100 grade C (fierbere). Solutia obtinuta este turnata peste materialul uscat, tocat in proportie de 4 parti apa / 1 parte paie,coceni sau stuf, se amesteca timp de 5-10 minute pana se constata ca acesta a absorbit aproape toata apa ( vezi UMECTAREA). Dupa aceasta operatie materialul umectat cu solutia de mai sus, se muta in alt recipient, se acopera cu o folie de polietilena si se lasa pana a doua zi. Incalzirea apei pana la fierbere este o conditie obligatorie pentru reusita acestei metode.           NU ESTE RECOMANDAT A SE FOLOSI CIOCALAI DE PORUMB!



AMENDAREA CU IPSOS SI INSAMANTAREA CU MICELIU

Substratul racit se cântăreşte, se intinde in strat de maxim 10 cm grosime, se presara ipsos  3 % şi se amestecă (Fig 3).
Dupa aceasta operatie se răsfiră din nou şi se trece apoi la însămânţarea prin împrăştiere a miceliului  granulat, între 3%. Fig 4
O rata de 4-5% este ideala, stiut fiind faptul ca inocularea cu miceliu intr-o proportie mai mare prezinta unele avantaje:
-incubarea se produce intr-un timp mai scurt;
-pauzele intre valurile de fructificare se reduc cu pana la 15-20%,
-cantitatea de ciuperci recoltata sporeste cu 10-20%.
Cantităţile de ipsos şi miceliu se vor calcula raportate la cantitatea de material pasteurizat, scurs şi cantarit.
După însămânţare se face o omogenizare uşoară apoi amestecul obtinut se introduce  în saci de polietilenă (lăţimea maximă 50 cm şi lungimea de 90-100 cm, prevazuti cu gauri avand diametrul de 1 cm, la distanta de 15 cm unele de altele- vezi fig. 5 ), presând bine substratul pe măsură ce se umplu pentru a nu ramane pungi de aer in interior.
După umplere, sacii vor fi legaţi strâns la gură şi  vor fi transportati în camera de incubare. Nu este  recomandată
însămânţarea directă în sac, pe straturi, deoarece există riscul creşterii proporţiei de miceliu în unele zone, ducând la
supraincalzirea  substratului, şi deci distrugerea lui, mai ales în cazul în care acesta are o umiditate crescută. Pentru a evita contaminarea substratului cu diversi competitori, operaţiunile de răcire, însămânţare şi introducere în saci se vor face în încăperi închise, curate, dezinfectate  fără a se efectua ventilări cu aer nefiltrat din exterior. Vasele şi sculele folosite la tratamentele termice şi la însămânţare se vor dezinfecta cu soluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor de rufe).
                                           
INCUBAREA                                                                            
   
 
Incubarea sacilor însămânţaţi se va face la o temperatura cuprinsa intre 22-24 °C şi întuneric complet, timp de aproximativ 12- 21 zile (in functie de hibridul folosit).
Nu este recomandat ca in perioada incubarii substratului sa fie fluctuatii de temperatura mai mari de 2 grade C.  In toata perioada incubării nu se fac udări! Încăperea în care se face incubarea sacilor trebuie să fie uscata, curată şi igienizată în prealabil. Încălzirea încăperii se va face cu evitarea pătrunderii de gaze arse în incintă, această măsură fiind valabilă şi în cazul camerelor de fructificare. Dupa  terminarea perioadei de incubare substratul devine compact , de culoare albă, datorită miceliului care s-a comportat ca un liant . Odată incubarea realizată, sacii pot fi mutaţi în camera de fructificare, înainte de apariţia primordiilor.
Sacii care prezintă pete de mucegai sau sunt infectati cu bacterii se vor îndepărta din camera de incubare!                            
În cazul culturilor de mică anvergură, când însămânţarea tuturor sacilor se face pe parcursul a 4-5 zile, camera de incubare poate fi aceeaşi cu cea în care vor fructifica, luînd măsurile ce se impun  pentru asigurarea microclimatului separat fiecărei etape  tehnologice in parte.


FRUCTIFICAREA

În spaţiul de fructificare sacii vor fi aşezaţi vertical, la sol sau pe rafturi cu spaţii de circa 20-25 cm între ei şi cu un culoar de trecere între şirurile de saci sau rafturi de cca. 75 - 80 cm. În acest sistem de aşezare 2 saci vor ocupa 1 mp, pe un singur nivel. În cazul în care se poate realiza aerisirea dirijată (cu sistem de ventilaţie) sacii pot fi aşezaţi pe rafturi fără distanţă între ei rezultând o utilizare mai eficientă a spaţiului. Astfel pe un metru liniar de raft vor încapea 3 saci cu diametru de 33 cm.                             

Realizarea conditiilor de fructificare

Condiţiile de microclimat ce trebuiesc asigurate pentru o fructificare optimă sunt :

- asigurarea temperaturii ambientale în plaja de 10 - 20°C,in funcţie de hibridul folosit ;
     
- umiditatea aerului de cca. 75-85 %. Acest lucru se poate realiza prin pulverizarea fină a apei în mediul ambiant (in aer, pe tavan, pereti, etc) folosind reţeaua de apă curentă  şi un furtun la care se montează o duză de la o pompa de stropit. În cazul în care nu există  instalaţie de apa curenta se poate folosi o pompă de stopit (vermorel). Aerul din spatiul de fructificare trebuie sa fie bine oxigenat si umed (ca in padure dupa ploaie). Nu trebuie insistat cu udatul in mod deosebit pe saci sau pe ciuperci.;  

- asigurarea unui debit constant de aer proaspăt în încăpere. Acest lucru se poate face prin menţinerea deschisă a uneia sau mai multor  ferestre (in cazul spatiilor foarte mici), sau în cazul incaperilor mari prin montarea unui ventilator prevăzut cu filtru care să introducă aer în spaţiul de cultură. Aerul din încăpere trebuie schimbat de 4 pana la 10 ori pe oră, in functie  de stadiul de dezvoltare a ciupercilor (mai rar cand ciupercile sunt in faza de primordii, mai des pe masura ce acestea se dezvolta). Viteza curenţilor de aer în încăpere nu trebuie să depăşească 0,3 m/s. Pe timp de vară deschiderile vor fi protejate cu plase pentru a împiedica accesul insectelor .
ATENŢIE : Dacă ventilarea este prea accentuată se produce uscarea subsubstratului celulozic şi a primordiilor, iar daca nu este suficienta, ciupercile nu cresc deloc sau se dezvolta anormal (piciorul lung si gros, palaria mica si rasucita ca un cornet);

- asigurarea luminii naturale (prin geamuri), însă fără radiaţii directe (razele  soarelui să nu pătrundă în încăpere), timp de 10 ore pe zi, cu intensitatea de 1000-1500 lux ( în cel mai întunecat loc din cameră să se poată citi ziarul). În sezonul rece (sau în spaţiile care nu au ferestre) iluminarea poate fi asigurată cu tuburi fluorescente sau becuri economice. În lipsa luminii picioarele ciupercilor se alungesc iar pălăria rămâne mică sau chiar dispare, asemănându-se cu un coral.

Apariţia ciupercilor se face în valuri cu pauza de 10 - 14 zile între ele. Se înregistrează 3 valuri principale; de regulă primele două sunt cele mai abundente. Perioada totala de fructificare durează în medie 50-60 de zile.
       
RECOLTARE SI INTRETINERE

Ciupercile Pleurotus se recoltează prin desprinderea întregului buchet, când pălăria are marginea orizontală sau uşor concavă. Dacă se ajunge în faza de cornet şi margine răsucită, atunci  piciorul devine necomestibil si aproape toata ciuperca este afectata. După recoltare se efectuează plivitul ciupercilor bolnave, înmuiate, uscate sau pătate, precum şi curăţarea găurilor de eventualele resturi rămase, care pot constitui focare de infecţii în cazul neîndepărtării lor.          După recoltarea unui val, sacii care nu au ciuperci sau primordii se dezleagă, se presează şi se leagă din nou strâns la gură. In perioada de pauza dintre valuri se mentin parametrii de microclimat (umiditate, temperatura, lumina, aer).
Nu se recomandă îndepărtarea totală a sacului din plastic deoarece există riscul uscării substratului, ceea ce duce la încetarea fructificării. În spaţiul de cultură se va păstra curăţenia, vor fi îndepărtate resturile organice rezultate în urma recoltărilor; nu se admite băltirea apei pe pardoseli.
Pentru protecţia personalului care lucrează în ciupercărie, este obligatorie folosirea măştilor de protectie ( cu cartus filtrant) pentru prevenirea inhalării sporilor de ciuperci. Aceştia pot produce la unele persoane afectiuni respiratorii.  
Substratul celulozic de pe care s-au recoltat 2-3 valuri de fructificaţii se poate folosi în furajarea animalelor (taurine, ovine) având o valoare nutritivă mai ridicată decât materialele din care a fost realizat iniţial, prin acumularea de proteine.
Substratul celulozic epuizat total se poate încorpora în sol cu un dublu rol : de îngrăşământ organic şi ca fungo-static pentru unele ciuperci saprofite. În timpul verii pot apărea în spaţiile de cultură insuficient protejate musculiţe şi ţînţari ai ciupercii Pleurotus. Larvele lor consumă miceliul din substratul celulozic. De obicei apar cand sacii sunt incomplet incubati (au pete mai inchise la culoare). Pentru combaterea lor se folosesc următoarele metode :
-Indepartarea sacilor cu "probleme".
-Agăţarea de benzi adezive în apropierea surselor de lumină;
-Folosirea capcanelor pentru insecte cu lumina albastra(din comert).                                                                              
 In cazul aparitiei pe suprafata sacului a unor mici pete de mucegai (diametrul lor sa nu depaseasca 2-3 cm), se poate interveni cu hipoclorit de sodiu (inalbitor de rufe).  Se injecteaza cu o seringa toata suprafata petei respective, incepand din partea superioara a acesteia.
Daca petele de mucegai sunt pe suprafete extinse sau foarte numeroase, este obligatoriu ca sacul respectiv sa fie indepartat cat mai repede posibil din spatiul de cultura. Acelasi lucru este recomandat sa faceti si cu sacii neincubati sau cu zone neincubate (cand se constata ca ceva nu-i in regula cu ei).
Este interzis cu desavarsire sa se desfaca sau sa se rupa sacii infectati in interiorul spatiului de incubare sau de fructificare!

Ambalare, depozitare, transport

Recoltarea ciupercilor se face prin desprinderea de substrat cu delicatete, apucand de la baza intreg buchetul, se rasuceste si se trage. Se aseaza in lazi curate (preferabil din material plastic deoarece se curata mai usor), astfel incat sa nu se deterioreze palariile. Dupa ce se culege intreaga recolta, in alta incapere se curata capetele picioarelor de resturi de substrat ramas prins de ciuperci. Se cantaresc si se ambaleaza in pungi de polipropilena sau in caserole invelite cu folie autoadeziva. Cel mai bine se pastraza in tavite din EPS de 500g, invelite cu folie alimentara (strech). In pungi, de cele mai multe ori,  in timpul transportului ciupercile se deterioreaza, faramitandu-se. Dupa recoltare, pana la vanzare sau consum propriu, transportul si depozitarea se face la o temperatura cuprinsa intre 2 si 4 grade C. Daca sunt pastrate la  temperaturi ridicate, fiind foarte perisabile, pot produce consumatorului afectiuni gastrointestinale grave (mai ales in sezonul calduros).


PENTRU A AVEA GARANTIA REUSITEI, PROCURATI-VA NUMAI MICELIU DE CALITATE, DIN SURSE AUTORIZATE!

Pentru lamuriri suplimentare scrieti la  vpopa2004@yahoo.com.

oprea11

#2
. Vezi fig.7.    ....????
Nu avem un spatiu  unde sa punem si documente in share?

vpopa

#3
Am vrut sa pun si ceva desene si fotografii tot aici dar vad ca nu se poate.
Fig.1 ;2 ;3 ;4; 5; le gasiti la sectiunea poze ciuperci 2191

Felix

#4
Ba se poate :))..folositi atasamente..exact ca atunci cand puneti poze pe forum...cu copy-paste dintr-un document word... nu merge.
"Simplicity is the ultimate sophistication" -  Leonardo Da Vinci

oprea11

#5
Unde este butonul de atasament ?
Eu vreau sa pun un document pdf.

oprea11

#6
Scuze am vazut cum
Sa vedem cu pot sa le atasez ?

Felix

#7
Ptr .pdf nu era permis..acum am adaugat permisiuni si ptr acest tip de fisiere.
"Simplicity is the ultimate sophistication" -  Leonardo Da Vinci


TheNutz

Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai sa o faca.