Concurs cu premiu surpriza :)

[costieanuconstantin]

Stefana felicitari pentru ideea de a te fi gandit la un fir de iarba pe care de regula mai nimeni nu l baga in seama desi este un viteaz..voi scrie niste versuri populare ca postfata la ce ai scris tu
firule mai fir de iarba
pe tine cine te-ntreaba
de ti e teama de te doare
cand esti calcat in picioare?
de mi-i teama de ma doare
stie numai mandru soare
si mai stie si pamantul
ploaia arsita si vantul...

http://www.youtube.com/watch?v=FSYO12Lz9bw

[stefana]

Ooof, cred ca numa pachetele cu butasi de hoya trimise de Paul Shirley, le-am asteptat cu atata nerabdare, cum astept eseul Carei, de cand o zis ca finiseaza  .
Costi, extraordinar filmuletul  , multumesc ca l-ai gasit.
Garantat, o imagine face cat o mie de cuvinte...

[zi_inflorata]

Azi m-am simtit inspirata. Luati de cetiti:


Floarea de frangipani

Frangipani (plumeria) este o planta iubitoare de soare. Infloreste din martie pana in octombrie daca i se ofera conditii optime (umiditate si cel putin sase ore pe zi soare puternic). Poate fi inmultita prin seminte, butasi sau marcotaj. Substratul trebuie sa fie consistent dar bine drenat. Inradacinarea, respectiv germinarea are loc dupa aproximativ 21 de zile.
Usor de recunoscut in special datorita florilor sale parfumate, frangipani mai poarta denumiri precum floarea templului, a ceremoniei sau chiar floarea dragostei.

Tarile asiatice au deosebit de multe cantece inchinate acestei plante. Iata o repovestire in versuri a unuia dintre ele:

O, tu printesa intre flori,
Poetii mei te canta si zeii ti se-nchina,
Esti delicata precum o balerina
Iar haina ta abunda de culori.


De vei simti aroma, vei intelege cantul
De vei vedea bobocii, imi vei citi si gandul
Inima mea cu tine se alina,
Iar sufletu-mi se umple de lumina.


Esti floarea primului sarut,
Naiv si tandru aparut,
Esti o fiinta prinsa-ntre ireale lumi
Si catre dragoste tu ne indrumi!


Iata si motivul inspiratiei mele.

[cara]

faceti loc, faceti loc, am venit fuga, din urma. 
pfoai, nici cand am semanat gazonul nu m-am strofocat in halul asta! 
mi-am facut frectie la neuron, l-am imbalsamat, l-am udat si l-am stors de vlaga cu un articol despre ikebana, avcors!

sariti cu premiile, cu donatiile, cu subventiile, ca sa apuc si io macar un premiu de consolare pentru feeria, pentru bogatia de imagini, pentru poezia de care am fost in stare  

ia:

IKEBANA


Totul a început într-o zi când privind în jur a avut sentimentul că pământul, cerul, floarea aceea, copacul, iarba, vorbesc. Şi-a vrut să le înţeleagă, să le privească, să vibreze împreună cu ele. 
Le-a strâns laolaltă în buchetul acela efemer, construit încet, armonios şi contradictoriu. L-a aşezat acolo şi l-a privit îndelung pentru a înţelege ce lucruri durează, ce lucruri se şterg dar, printr-o ţesătură invizibilă, continuă să fie prezente.
S-a simţit uneori liniştit, alteori frământat, alteori muşcat de incertitudini. Florile ţâşneau, se mişcau, străluceau, îi vorbeau despre propria viaţă şi moarte.


"Naşteri şi morţi, venite şi plecate.
O marionetă pe tronul său.
Firul se rupe.
Dintr-o data se sparge".

Cum să te gândeşti că ceea ce este prezent, atât de fin, atât de subtil, atât de plin de viaţă, atât de fragil, poate fi, în acelaşi timp, un manifest al vidului?
Totuşi, asta e: o repetiţie ce nu va reapărea decât după un interval de neant,
o respiraţie întreruptă dar care va fi reluată cândva mai târziu, reversul dorit al unei risipe a naturii.
Simplitate. Belşug. Linişte. Frământare. Incertitudine. Aşteptare.
Din ce sunt făcute? Din frunze, goluri, flori, ramuri, tufe ? Sau mai degrabă din silabe care nu pot fi auzite, cuvinte, numere,
invizibile toate? Da, alăturate astfel, florile, iarba, crengile, apa, sunt mai degrabă un strigăt, o modulaţie, nişte voci destrămate,
care nu mai există.
Dar cine cântă, totusi, acolo, în faţa lui şi pentru el, schimbându-l, înălţându-l, înţelepţindu-l?...


Ikebana, semnătură a extremităţilor, deget apăsat pe buze, victorie rapidă şi egalizatoare asupra vieţii şi morţii.

[lovetulip]

Recunoscănd inferioritatea povestei mele pt concurs mă retrag.Am pus povestea la ''apicultura şi tulipomania''
Vă doresc succes.Premiantul va primi din partea mea 25 de lalele trimise prin poştă.

                                                                                              Vio

[rox94ana]

vio, nu trebuie sa faci asta. nici a mea nu este cine stie ce, dar incercam.

[diana]

Cum se pregatesc plantele de iarna?

În timpul verii, când plantele se bucură de lumina soarelui pentru mai multe ore şi dispun de rezerve bogate de apa, acestea sunt preocupate să producă hrana necesară ce le asigură creşterea şi dezvoltarea. Ce se întamplă însă iarna? Zilele sunt mult mai scurte, apa este greu de procurat iar plantele sunt nevoite să găsească soluţii rapide pentru a rezista.
Unele plante, pe care noi le numim anuale, îşi incheie ciclul vieţii pe parcursul unui an. Acestea mor odata cu venirea iernii dar seminţele lor raman, pregătite să înceapă o nouă călătorie primavara urmatoare. Plantele perene traiesc mai mult de doi ani şi în această categorie sunt incluşi arborii şi arbuştii, precum şi o parte din plantele ierboase. Când vine iarna, părtile lemnoase ale arborilor şi arbuştilor pot supravieţui gerului, în schimb, frunzele si părţile ierboase mor, rezistând doar radacinile sau tulpinile subterane. Primăvara ele au puterea să îşi reia viaţa, reînoindu-se permanent.
Sempervirentele (plante cu frunzişul veşnic verde) îşi păstrează majoritatea frunzelor iarna, acestea având o structură specială ce le asigura rezistenţa la frig. Unele, precum brazii sau pinii, au frunzele transformate în ace. Altele, precum Ilex  aquifolium (copacul sfânt sau ilexul), au frunzele acoperite cu un strat foarte rezistent de ceara şi în zilele geroase sau uscate, ele se încreţesc tocmai pentru a-şi reduce suprafaţa  expusă gerului. Sempervirentele pot face fotosinteză chiar şi în timpul iernii, atâta timp cât acestea primesc suficientă apă, dar procesul se desfaşoară foarte încet.
Contrar acestui fapt, arborii cu frunze cazatoare precum artarii, stejarii, ulmii etc.,  îşi pierd toate frunzele odata cu venirea iernii.
În timpul verii, frunzele produc mai multa glucoză decât consumă planta. Excesul este transformat în amidon şi depozitat până când planta are nevoie de aceste reserve.  Pe masura ce zilele scad, plantele încetează să îşi mai fabrice  hrana. Schimbări însemnate au loc mai ales in frunzişul arborilor cu frunze căzătoare. Este bine de ştiut că o frunză se pregăteşte de toamnă încă din momentul naşterii sale. La baza oricarei frunze există un strat special de celule numit strat de separare sau de "amputare". Pe durata verii, acest strat este străbatut de vasele conducatoare care transporta seva până la frunze si de la frunze spre celelalte organe. Toamna, celulele stratului de separare se umfla şi formează un dop care împiedică circulaţia sevei. Glucoza şi produşii nefolositori ramân sechestraţi în frunze şi în lipsa apei, clorofila începe să dispară. La un moment dat, celulele stratului de amputare se dezintegrează şi ca urmare frunza se desprinde.
Adeseori culorile toamnei ne incită curiozitatea şi ne încântă privirea. Ne întrebăm, ce pictor iscusit a realizat aceste  superbe combinaţii? Responsabili însă de spectaculosul veşmânt nu sunt alţii decât pigmenţii ce înlocuiesc clorofila imediat ce aceasta a fost degradata.
   

[cara]

doamna profesoara, frumos si stiintific articol, promit sa-l invat pentru examen! 

[diana]

  Mai am unul, tot stiintific

[cara]

de ce nu le-ai publicat tu la termen, doamna profesoara? 

[diana]

sau mai bine zis de ce l-am publicat, totusi pentru ca am vrut sa ma tin de cuvant si sa provoc si pe altii sa scrie

[penelopa]

Măi, am uitat care-i termenul, dar, dacă tot m-a împroşcat  inspiraţia,  mă înscriu şi eu la premiul ........ post mortem 

Povestea ghiocelului furat din pădure

Maaaaaamă!  Unde, pana mea, sunt   aici 
Nu-mi aduc aminte decât cum, una cu ochii bulbucaţi ca de broască, s-a aplecat asupra mea, holbându-şi pupilele până la explozie:
-  Uaaauuuu, ce ghiocel mare şi frmos!!!
După care, şi-a înfipt ghearele în mine ,  încercând să mă smulgă.Văzând că nu reşeşte  aşa, s-a apucat să râcâie în jurul meu cu un băţ. După  ce-a zgândărit pământul, degeaba, vreo 10 minute, o aud strigând:
-  Băăăăi, aduceţi-mi şi mie cuţitul ăla mare c-am dat peste un ghiocel fiţos.

Auzi, cică-s fiţos!  Toanta! A venit la furat de ghiocei cu mâna în ........ buzunar.   
După ce a sucit şi răsucit ditamai cuţitul  în jurul meu,  mă prinde şi...... szvâlc, mă smulge cu bulb cu tot, exclamând satisfăcută:
-  Nu mi-aş fi închipuit niciodată că ghioceii au bulbii atât de adânc înfipţi în pământ!

De unde să ştie, deşteapta, că în pădure, după ani şi ani, straturile de frunze căzute din copaci  se descompun, formând acel pământ de pădure  care, cu timpul, se tot adună, făcând să crească distanţa  de la bulbul meu până la lumină.
Cel ppuţin, anul ăsta,  drumul către lumină mi s-a părut mai lung ca niciodată.
Şi cât m-am luptat cu frunzele astea ofilite să ajung la suprafaţă ! Pentru prima dată,mi- am dorit să fi avut şi eu acolo...... un ţep-doi 
Mi-am băgat, însă, la înaintare,  frunzuliţele alea mici de la gât, şi uite-aşa, le-am străpuns şi am ajuns la lumină.
Ca de fiecare dată când scot capul la suprafaţă, mă uit în jurul meu să văd dacă am cu cine mă juca. Văd câţiva fraţi de-ai mei, câteva brânduşe, viorele şi ... nişte frunze de leurdă.
Mă apucă puţin tristeţea când  constat că, an de an, tot mai puţine bulboase de primăvară apar în pădure. 
Nu ştiu care să fie cauza :
1.  părinţii noştri nu mai au puterea să se reproducă 
2.  câinii  fără stăpâni care, din ce ăn ce mai mulţi, se adună în haită făcându-şi nevoile peste noi 
3.  gunoaiele astea pe care le aruncă în pădure OAMENII .... fiinţele cele mai inteligente create de D-zeu 

Tot căutând răspuns  la nedumerirea mea, m-a cuprins  aşa......o moleşeală,  pierzându-mi cunoştinţa în punga în care m+a înghessuit inteligenta aia, alături de alţi ghiocei şi viorele. 

Dar, uite, că mi-am revenit!
Sunt într-o grădină simpatică, la rădăcina unui vişin.  Mai văd pe lângă mine  alţi ghiocei, viorele, brânduşe,  lalele, zambile....
Aaaa, uite, şi nişte narcise galbene, bătute!
Îmi pare bine că aici nu sunt aşa mulţi copaci şi pot să mă scald cât vreau în lumină.
Văd, însă, nişte tufe de  forsiţia, liliac,  viburnum, berberis, spiraea, cireş decorativ, mahonia ....... maaamă, şi câte mai sunt!!!
Şi, parcă soarele-i mai cald aici! Mă face să râd,  gâdilându-mă cu razele lui!

Apăi, fată dragă,  chiar îţi mulţumesc că m-ai adus în grădina ta!
Am să-ţi încânt privirea cu clopoţeii mei mai albi ca neaua,  şi-am să te inconjur cu parfumul lor  suav!
Apoi, voi merge la culcare şi ne mai vedem la primăvara viitoare.
Pa!
Ghiocel,  ........... fără  Urzică 

[cara]

 
esti tare!

ce premiu vrei sa-ti dau?

[simonaelena]

Pene, te iubesc! 

[myky]

ASTA ESTE UN ARTICOL SCRIS IN SPIRITUL MUSUROIULUI
deci, ai fost la furat de ghiocei fara mine, !

[Ella]

Simpatica Pene, nu s-a dezmintit nici acum!
Am inceput sa citesc incretindu-mi fruntea, coalizand cu ghiocelul..."toanta" si am terminat lectura cu zambetul pe buze. Felicitari!

[martipan]

Ce simpatic e Pene,sa ne traiesti !!!

[gabriela jalba]

Fain,Pene!!!! Te recunosc  perfect!!! E stilul inconfundabil !!!!!
Cara, mi-a placut ce ai scris,dar daca nu era semnatura. nu te-as fi recunoscut.....o fateta straina mie  !!!!

[costieanuconstantin]

uite:
''''În timpul verii, frunzele produc mai multa glucoză decât consumă planta. Excesul este transformat în amidon şi depozitat până când planta are nevoie de aceste reserve.  Pe masura ce zilele scad, plantele încetează să îşi mai fabrice  hrana. Schimbări însemnate au loc mai ales in frunzişul "


   unii,stupari profesionisti, se duc primavara,in plantatiile de tei,salcam,artari,etc ,cand incepe sa inmugureasca pomii,si iau probe de rumegus,ii analizeaza continutul de amidon,stiind ca in perioada de inflorire pomul ,transforma amidonul in nectar,pe care il culeg harnicile lui albine, ii umple omului bidoanele cu miere si de aia unii se intorc cu bidoane multe si pline,iar altii care merg la ghici se mai intorc si cu ele mai golute

[cara]

Fain,Pene!!!! Te recunosc  perfect!!! E stilul inconfundabil !!!!!
Cara, mi-a placut ce ai scris,dar daca nu era semnatura. nu te-as fi recunoscut.....o fateta straina mie  !!!!

si mai am niste feţe!
(le ţin pentru Anu' Nou, cand o sa merg cu capra!  )

[ELA]

mi-a placut tare mult eseul carei,este plin de sensibilitate,parca citeam o poezie cu versuri in rime albe...

[vernil]

Eu nu am inteles, se supune la vot sau premiantul este ales de Felix ?

[cara]

surpriza majora ar fi sa nu fie nici un premiu! 

[rox94ana]

Eu nu am inteles, se supune la vot sau premiantul este ales de Felix ?

eu am inteles ca se supune la vot si premiantul si premiul.

[vernil]

Eu doream sa ofer o planta adulta castigatorului. insa depinde cine va fi acela. Imi fac probleme ca poate unii nu se vor descurca cu o grewia 

Mi-a placut mult eseul Carei, o reprezinta. La fel  cel al lui Pene, jucaus, ar fi fost perfect daca nu facea remarca de la sfarsit. Fiecare eseu a fost interesant, in felul lui. Dar al Carei a fost special.