"Ce e absintul?E un lung prilej pentru durere...
Caci mii de victime n-ajung si tot mai multe cere".....
Bautura distilata cu inalt continut de alcool - pana la 89% in volume, absintul pastreaza aroma ierburilor adaugate in procesul de fabricare. Trei plante aromatice stau la baza obtinerii lui: Artemisia absinthium (pelinul), Pimpinella anisum (anasonul) si Foeniculum vulgare (feniculul). Desi pot fi adaugate numeroase alte plante (hizop, melisa, coriandru, nucsoara, ienupar etc.), cele sus-mentionate constituie asa numita “Sfanta Treime” si se regasesc in orice marca de absint ce se respecta.
Distilarea absintului este similara celei folosite la fabricarea ginului de inalta calitate. Triada absintica se lasa la macerat in primul distilat (72% alcool in volume), dupa macerare urmand inca una sau mai multe distilari.
Absintul traditional este verde (La Fee Verte), dar poate fi si incolor (La Blanche). Dupa prima distilare a maceratului se obtine La Blanche (absintul incolor). Culoarea verde apare fie printr-o a doua macerare (cand alcoolul concentrat extrage clorofila din ierburile adaugate - pelin, hizop si melisa), fie prin utilizarea de coloranti artificiali.
Contrar multor pareri, absintul nu este un liqueur - in procesul de fabricare nu se adauza zahar, ci o bautura spirtoasa, unica prin faptul ca, desi este imbuteliat la concentratie alcoolica mare, se diluaza cu apa inainte de a fi consumat. Este vorba despre un adevarat ritual, ce presupune folosirea unor linguri (fenestrate) si pahare (cu bula) speciale pentru servirea bauturii.
Originar din Elvetia, absintul si-a castigat popularitatea la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec.XX, fiind o veritabila muza a numerosi artisti si scriitori parizieni. Iata celebri si devotati “amanti” ai Zanei Verzi: Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Modigliani, Toulouse-Lautrec, Oscar Wilde, van Gogh…
Considerat a fi un drog psihoactiv extrem de periculos, in anul 1915 absintul a fost interzis in SUA si in majoritatea tarilor europene, cu exceptia Marii Britanii, Spaniei, Portugaliei, Suediei. Se credea ca thujona (monoterpena sintetizata in pelin) este responsabila de efectele devastatoare ale bauturii. Teste recente au demonstrat ca absintul contine o cantitate prea mica de thujona (da, denumirea e derivata de la Thuja sp.!) pentru a putea provoca efecte psihedelice.
Multa vreme s-au facut speculatii cum ca aceasta substanta ar actiona in mod similar THC (responsabil de efectele Cannabisului), dar nu este asa. Ea practic blocheaza inhibitorul sef al sistemului nervos central - acidul gama-aminobutiric (GABA). Acest GABA regleaza nivelul de excitabilitate nervoasa - cu alte cuvinte, frecventa descarcarilor neuronale. Daca este blocat de antagonistii sai (printre care si thujona), creste excitabilitatea nervoasa - de unde si starea de high ! Neuronii vor descarca tot mai multe impulsuri - practic vor trage cu foc automat! - ceea ce va determina aparitia spasmelor musculare si a convulsiilor. Acesta este mecanismul prin care dozele mari de thujona devin letale.
Thujona este foarte toxica atat pentru creier, cat si pentru ficat. In doze mici are efecte imuno-stimulatoare, dar, in acelasi timp, provoaca anxietate si insomnii. Din cauza toxicitatii, in unele tari exista norme privind continutul maxim admis de thujona in diverse produse.
Asadar este thujona responsabila de efectele psihedelice ale absintului? Categoric NU, deoarece concentratia acestui compus in absintul autentic nu depaseste 6 mg/ L - doza mult prea redusa pentru a avea vreun efect! Opiniile actuale sunt impartite :
1. nerespectarea procedurii corecte de fabricare genereaza alti compusi toxici (este cazul absinturilor “falsificate”) ce pot cauza blocaj renal, disfunctii hepatice majore si chiar moartea;
2. concentratia alcoolica ridicata a absintului ucide cu mult inainte ca thujona din absint sa inceapa a-si manifesta efectele!
Inchei cu opinia Dr.Valentin Magnan conform careia “alcoolul si absintul degenereaza rasa franceza!” Desigur, o degenerau cu un secol in urma, caci astazi e verde la consumul de absint! Desi nici pe departe acelasi farmec…