De ce iubesc plantele otravitoare?
Din pricina caracterului lor dualist…. Doua contrarii ce nu pot exista unul fara celalalt – viata si moartea, cu pretentia de a forma un intreg, ba mai mult, nascand mereu unul din celalalt... ”Caci toti se nasc spre a muri/ Si mor spre a se naste”.
Ca dualismul unda-corpuscul - materie (foton) si energie (unda) in aceeasi raza. Ca Pax Magna lui Blaga – Dumnezeu si dracul ingemanati intr-o fiinta numita om. Ca Yin si Yang in perpetuu echilibru dinamic. Asa-i si frumusetea veninoasa: moarte sau viata, in functie de doza.
Majoritatea acestor plante produc alcaloizi – otravuri in esenta. Cu atat mai mare-i ironia sortii cand, deviate de la scopul fatal, ele sunt transformate in emisari ai binelui. De-aceea va propun calea presarata cu spini printre flori… lacul cu noroi in adancuri si nuferi pe oglinda apei. “Furati” sublimele otravuri din gradinile Domniilor Voastre si puneti-le aici! Descrieti-le cum vreti.... in cuvinte sau in imagini, cu sau fara emotie...
Incep timid cu....
Aconitum napellus (omagul) – ranunculaceu cultivat pentru florile-i superbe albastre-violet, este o bomba de alcaloizi letali (aconitina, mezaconitina, hipaconitina şi jesaconitina) concentrati mai ales in fructul tanar si in radacina. Orice parte a acestei plante musteste de seva toxica, foarte eficienta cand vine vorba de "atacat" muschiul cardiac. Tulburarile digestive, cardiorespiratorii si nervoase pe care le genereaza conduc adesea la un deznodamant fatal. Medicina traditionala chinezeasca ii foloseste in doze infime principiile active pentru tratarea racelilor, debilitatii generale si a tulburarilor nervoase (deficientei Yang). Dupa un lung istoric zbuciumat in materie de otraviri (vanatoare, executii, crime…), omagul se regaseste astazi printre remediile homeopate si – ce-i mai important! - prin gradinile scaldate in soare!