Bogatia de informatii pe tema
rododendronilor m-a adus intr-un impas cerebral: sa fiu concisa urmarind doar liniile mari sau sa cad in pacatul prolix al detaliilor? Sa respect cu strictete linia otravurilor, sau sa cuprind in povestirea mea cat mai multe aspecte legate de viata acestor plante? Iata rezultatul…
Rhododendron sp. (gr.
rhodo = trandafir;
dendro =copac - “copac cu trandafiri”) este un gen asteroid din
Familia Ericaceae, care include peste 1000 de specii repartizate in subgenuri (9 la numar), sectiuni, subsectiuni si serii - o adevarata nebunie taxonomica de care incerc sa va scutesc! Majoritatea speciilor au post arbustiv si flori splendide, remarcabile din toate punctele de vedere, asa cum numai in visuri indraznete de gradinar se mai arata…
Din genul
Rhododendron fac parte si bine-cunoscutele azalee grupate in subgenul
Pentanthera (flori cu 5 stamine) si reprezentate prin 25 de specii decidue (specia tip fiind
Rhododendrum luteum). Din acest motiv este neinspirata sinonimizarea
Rhododendron =
Azalea, asa cum si crearea unui gen separat
Azalea sp. pare a fi rezultatul unui exces de zel… taxonomic la care actualmente s-a renuntat.
“Piticii” lumii rododendronilor masoara de la 10 pana la 100 cm inaltime. “Uriasul” este un arbore in toata puterea cuvantului, ce depaseste 30 m (
R. giganteum). Variabilitatea dimensionala se extinde si la nivel morfologic, mai ales asupra florii. Corola este adesea alcatuita din petale unite (sinpetala), putand fi tubulara ingusta, in forma de palnie si/sau de cupa cu deschidere larga. In aceeasi ordine de idei, simetria florilor poate fi bilaterala (zigomorfa) si, respectiv, radiara (actinomorfa). Singurele caracteristici invariabile raman hermafroditismul florii la toate speciile si tipul de fruct - capsula cu numeroase seminte.
Insertia frunzelor pe tulpina este spiralata, iar dimensiunea lor variaza de la 1-2 cm, pana la peste 50 cm. Recordul de lungime il detine
R. sinogrande cu frunze de 100 cm! Forma frunzei variaza de la lanceolat-eliptic pana la oval, marginea ei este adesea intrega iar consistenta coriacee. La unele specii epiderma inferioara a frunzelor este acoperita cu solzi si/sau cu perisori.
Din punct de vedere ecologic, printre rododendroni exista specii sempervirescente si specii decidue, temperate si tropicale, alpine si chiar epifite (subgenul
Vireya). Singura caracteristica ecologica relativ unitara o reprezinta preferinta pentru solurile acide si “fobia calcarului” (sunt in marea majoritate specii calcifuge). Nu in ultimul rand, radacinile unor specii ce cresc in soluri compromise, reusesc sa stabileasca relatii simbiotice cu ciupercile (micorize), asigurandu-si astfel succesul supravietuirii in medii ostile.
Originar din estul Asiei, genul
Rhododendron este actualmente larg raspandit in lume, mai ales in emisfera Nordica (exceptand regiunile secetoase). Ca numar de specii, muntii Himalaya sunt pe primul loc, una dintre ele,
R. arboreum, fiind floarea nationala a Nepalului. Speciile tropicale sunt raspandite din Asia de Sud-Est si pana in nordul Australiei, asigurand acestor regiuni geografice pozitia secunda in topul diversitatii. Mult mai putine specii sunt raportate in Europa si America de Nord, in timp ce pentru America de Sud si Africa rododendronii sunt o raritate.
Iata si cele mai importante subgenuri (din punct de vedere al numarului de specii):
• subgen
Rhododendron - “adevaratii rododendroni” - cateva sute de specii printre care
R. sinogrande si
R. arboreum;
• subgen
Vireya - rododendronii tropicali - 300 specii;
• subgen
Hymenanthes - 140 specii
• subgen
Tsutsusi - azaleele sempervirente - 110 specii
• subgen
Pentanthera - azaleele propriu- zise - 25 specii
In zilele noastre exista mii de hibrizi absolute spectaculosi, o infima parte dintre acestia putand fi admirati la
http://wildeel.com/rhodo1.html, pagina unde gasiti si sfaturi privind cultivarea/ ingrijirea lor.
Revenind la otravuri, precizez ca unele specii ale genului sunt toxice atat pentru animale, cat si pentru om. Printre acestea se numara azaleele
Rhododendron ponticum si
Rhododendron luteum (numita in trecut
Azalea pontica), ambele intalnite in Asia Mica. Polenul si nectarul acestor plante contin grayanotoxina - substanta responsabila de imbolnavirea unor persoane ca urmare a consumului de …miere (evident “fabricata” de albine din flori de azalee!)
Xenophon a descris comportamentul bizar al soldatilor greci dupa ce au mancat miere dintr-un sat inconjurat de rododendroni. Mult mai tarziu s-a dovedit ca mierea produsa din florile acestor plante are efecte usor halucinogene si laxative. In anii ’80 ai secolului trecut au fost raportate si studiate 11 cazuri de acest gen la Istanbul.
Toate organele azaleelor sunt otravitoare, efectele asupra organismului omenesc incluzand: greata, varsaturi, dificultati respiratorii, depresie si coma. Rareori dznodamantul este fatal. In schimb, acesti rododendroni sunt foarte toxici pentru cai, provocandu-le moartea in cateva ore.
Inchei cu frumusetea carpatica
Rhododendron kotschyi (sinonim
R. myrtifolium) -smirdar/ bujor de munte/ trandafir de munte - specie perena sempervirenta, originara din Balcani si declarata monument al naturii in tara noastra. De altfel, este singura specie spontana de Rhododendron din Romania.
Smirdarul creste in zona alpina si subalpina sub forma de tufe pitice, avand cerinte stricte de clima si relief. Nu tolereaza transplantarile in gradini, incapatanandu-se sa ramana rar, salbatic si neimblanzit. Infloreste splendid la sfarsit de iunie si inceput de iulie, emanand o aroma ce aminteste suav parfumul visinelor coapte.
Florile de smirdar sunt considerate panaceu universal, lor fiindu-le atribuite proprietati terapeutice pentru numeroase boli. Continutul ridicat de substante mucilaginoase, polifenoli, aminoacizi esentiali, cristale microsublimate - compusi biologic activi! - il califica pentru aceasta pozitie privilegiata in farmacopeea naturii.
Author
Topic: Iubesc plantele otravitoare! (Read 170391 times)