Despre vrăji şi babe vrăjitoare
Farmece, vrăji, boscorodeală, boscănitură, vâlfă sunt termeni folosiţi pentru a
delimita ritualurile de tip magic. Acestea nu au fost, în mod tradiţional, separate în
magie albă şi neagră, toate fiind asimilate aceluiaşi tip de realitate.
Superstiţiile şi credinţele magice se disting de vrăji prin faptul că aparţin
colectivităţii, în timp ce vrăjile nu pot fi efectuate decât de anumite persoane. Primele
sunt comune la nivelul colectivităţii, pe când cele din urmă poartă amprenta
proprietarului („Câte babe, atâtea vrăji”).
Practicile vrăjitoreşti nu pot fi „predate”, ele trebuie să fie „furate”.
Nu putem să facem abstracţie de faptul că există şi un anumit tip de specializare:
vrăjitoare care „ştiu să alunge ploile” şi „să aducă ploaia”, „să depărteze bolile” etc.
Totodată, nu există îndeletnicire care să nu-şi aibă propriile superstiţii, nici
superstiţie fără tehnica ei de magie generatoare de acţiuni sau fenomene. Practicile de
magie albă şi neagră au supravieţuit în timp, cum ar fi, de exemplu, ceremoniile ieşirii la
arat, la semănat, strânsul recoltei.
Există vrăji care se fac pentru bărbaţi sau femei, pentru diferite vârste şi
îndeletniciri, pentru „bine" şi pentru „rău" etc.
Apar şi vrăji pentru prinderea hoţilor, dar şi vrăji ale hoţilor pentru a nu fi
descoperiţi, pentru neveste ca bărbatul să le fie credincios etc. Iată cum se face vraja
pentru a alunga un îndrăgostit pe care fetei se întâmplă să-i fie ciudă: „[fata] râneşte
vatra cu lopata, ocărându-l şi afurisindu-l în tot chipul, iar cu lopata împrăştie în toate
părţile, ca şi ibovnicul să plece în lume, în toate vânturile. Cică mulţi au plecat aşa în
lume, de nu li s-a mai ştiut nici de nume. Aşa face Dracul cu ajutorul babelor vrăjitoare
batjocură din oamenii îndrăgostiţi”. (Marcel Olinescu, Mitologie românească).
Bibliografie
Leacuri si Remedii Magice din Carpati, autor Cornel Dan Niculae, editura ETHOS,
Bucuresti 1995, editia II
Author
Topic: Iubesc plantele otravitoare! (Read 170387 times)