Dragă moşu Tuti, partea de casă care-mi face probleme cu căldura are pereţi tot sandwici american dar pe stil românesc .... adică, mai cu economie.

Nu noi am vrut aşa ci aşa am găsit când am cumpărat aici de la un samsar. A construit o căsuţă mică cu amprenta de 45 mp ca să aibă ce vinde. A fost şi-o casă veche, bătrânească. Când am ajuns aici, a trebuit să alegem ce facem. Finisăm căsuţa mică (era la roşu) sau renovăm casa bătrânească . Am ales prima variantă. Căsuţa avea, practic, o cameră mare şi o baie separată. Mai avea şi o sobă mare de teracotă cu rolă, adică, un cuptor încastrat în ea dar a fost gândit mai mult pentru căldură decât pentru copt. Am sta în această căsuţă 3 ani până am terminat casa noastră pe care am lipit-o de căsuţa cea mică.
În aceşti 3 ani, binenţeles că am încercat să coc câte ceva în acest cuptor. Prima experienţă a fost cam dură. Nu mai ştiu ce am vrut să coc, cert e că atunci când am vrut să văd în ce stadiu e "plăcinta" mea şi am deschis uşa cuptorului, un val de aburi mi-a cam opărit mecla.

A 2-a şi a 3-a oară, mi s-a ars mâncarea pe fund. A 4-a oară, n-a mai fost.

Deci, nu mă prea tentează astfel de experinţe. Şi n-am camere ample ci mai multe camere într-una, fără uşi. Doar la dormitoare am uşi şi între parter şi mansardă.
N-am lux că nu-mi permit. Am încercat un compromis: o îmbinare între rustic şi modern.
Dar, când a fost gata casa noastră cu centrală şi calorifere, am dărâmat soba cu cuptor că, de, nu se mai încadra în design

După 2 ierni de tremurat, am reconstruit soba dar la cote mai mici şi fără cuptor.
Îmi place ceea ce-mi propui dar, crede-mă, nu mă simt în stare să fac faţă la astfel de condiţii şi nici familie care să-mi aprecieze eforturile n-am.
Familia sunt eu şi soţul. Iar soţul să zică "merci" pentru câte fac şi acum.
