Artizanat si mestesuguri populare

Started by einsteinitza, August 23, 2010, 12:27:21 PM

Previous topic - Next topic

einsteinitza

"Cât ne costă lepădarea de tradiţii?

Cu siguranţă aţi observat că există o tendinţă bolnăvicioasă de trădare.

Adică, pentru ce să mai continuăm să păstrăm casele vechi ţărăneşti şi să nu se construiască în locul lor nişte vile, pentru ce să mai ţeasă şi să mai poarte ţăranii costum popular, când acum sunt atâtea textile de import, mult mai ieftine; pentru ce să mai facem cozonac sau plăcintă după reţeta bunicii, când e simplu să cumpărăm de la supermarket; pentru ce să ne petrecem concediul undeva la sat, cu toţi ţăranii ăia, când mai bine mergem în nu-ştiu-ce croazieră sau, şi mai şi, pentru ce să mai trăim în România şi să nu plecăm cât mai departe, unde poate viaţa e mai roz-bombon? Pentru ce să mai fim cine suntem şi să nu ne europenizăm până-n măduva oaselor? Pentru ce?

Pentru că trăim în România. De aia!

Şi România, în profunzimea ei, înseamnă tradiţie, credinţă şi legătura cu pământul, cu natura. Românul autentic si conştient de aceste valori fundamentale, se identifică cu ele, le apără, nu se dezice de ele. însă, el e minoritar.
La ora actuală, politica regională şi naţională în sensul păstrării arhitecturii tradiţionale este slabă şi ţăranul este lăsat să facă "după ureche", asta înspre paguba lui şi a noastră, ca ţară. Pentru că se pare că noi încă nu înţelegem că punctul nostru forte, de pe urma căruia s-ar putea trăi chiar bine şi de care am putea fi mândri că ne reprezintă în lume, este tocmai tradiţia. Haideţi să devenim conştienţi de valoarea ei! De aici ne vine forţa.

Bine aţi venit în lumea Satului!"

                                                                                                               Ana Negru








La sugestia lui Claudiu, am inceput un topic care sper sa adune forumsti, fiindca sunt convinsa ca fiecare a admirat si achizitionat macar o piesa doua de artizanat autentic. Nu ma refer la multitudinea de kitchuri din magazinele de profil, ci de piese cu gust, traditionale, specifice unei zone anume, sau unui mic atelier de familie.
Si, pentru ca asa am inceput, sa va povestesc despre Constantin Colibaba

Cine trece prin Radauti, se poate opri la Muzeul de etnografie unde exista reprodus atelierul mesterului impanzit de piese lucrate de el de-a lungul timpului. Interesant este si coloritul, si tematica desenului. In general pe fundal alb, cu verde si cu galben, si conturat totul cu o penita subtire neagra, ca o serigrafie, subiectele aduc aminte de basme,, de povesti, de semne zodiacale sau de povestiri biblice. Bineinteles, au existat si serii cu motive strict geometrice, dar lucrate in aceesi tehnica, si majoritatea semnate de artist pe spate. Unele din ele au fost si datate. Dupa forma stampilei se poate insa face o datare aproximativa a seriei din care fac parte.
Colibaba a reusit sa reinvie un centru ceramist de renume, dar care cazuse cumva in uitare. Cei doi nepoti ai lui continua traditia, fiecare in felul sau, insa Constantin Colibaba ramane, dupa mine,adevarata legenda.
Geometrice
     

Basme si povesti religioase
   

Semnatura lui Constantin Colibaba


www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Rux

Es ,eu sint interesata de subiectul asta !  desi nu am avut nici o legatura cu tot ceea ce tine de arta populara ,mestesuguri diverse ,etc,ma simt din ce in ce mai atrasa de tot ceea ce este vechi si autentic taranesc .(Interesant ,pentru o fata de oras ,asa-i ?)
Pe de alta parte ,nu inteleg  de ce cei care  ar putea sa conserve (macar sa conserve) arta asta,au inceput sa renunte la tot ce are patima vechiului ,sau  nu le mai dau importanta pe care o au.
Uite ,bunicul lui barbati-miu a facut la viata lui ,o groaza de chestii ca sa poata sa -si intretina familia . Una  din ocupatii a fost olaritul . Au iesit din mana lui diverse ulcioare ,farfurii , castroane etc. si pictate de el .
La un moment dat am realizat ca in casa socriilor mei nu se mai gasesc astfel de obiecte. Am constat cu stupoate ca nici in micul satuc  , nimeni nu mai pastreaza aproape nimic din ceea ce tine de arta populara ,de mestesuguri  de trecutul lor.
Ca atare,in cautarea unor astfel de relicve , m-am suit in podul casei socriilor ,si dupa ce am rascolit  prin toate cotloanele ,am gasit cu chiu cu vai citeva obiecte facute  de mana bunicului lui barbati-miu.
Le-am luat  ,le-am spalat  ,nu au necesitat reconditionare ,dar se vede ca-s vechi. Le-am pus la loc de mare cinste ,afara pe terasa .
Am cautat ,prin sat  un razboi de tesut . Nu o sa crezi ,dar  cei care aveau(destui) l-au vandut pe nimic de multi .multi ani , probabil la tigani.
Mai am  o iei veche de  80 de ani lucrata de bunica mea . Superba ! Mai am si alte obiecte ,dar le voi fotografia ca este mai bine asa .  Si le voi prezenta .

Fascinatia Maramuresului vine,poate ,si din faptul ca cei de acolo incearca sa-si pastreze si sa transmita mai departe autenticul . Si ce este deosebit este ca o fac ,cu toata fiinta lor,nu de ochii lumii sau al turistilor . Vine ,ca sa zic asa,din ei . Asa-i chestia cea mai cea.
Sint convinsa  ca si in zona  Bucovinei  ,in mare parte ,se incearca cit de cit sa se mai pastreze arta populara.

Ma bucur pentru subiectul asta deschis de tine ,ma bucur pentru ca  ai acele  obiecte   populare ,
Ca de obicei astept noutati de la tine. Descarcati tolba si mai spune-ne!!!!

Sper cat mai curind ca o sa pot fotografia  obiectele  mele si sa v-i le arat .


Claudiu

Es ai uitat sa scrii: "Va urma"  ;D
Rux ai promis! Poze si istorii vechi cu blide, ulcioare si bunici olari. Nu incerca reconditioanarea vaselor vechi. Poate spune ceva Es despre astfel de greseli ce se pot face. Ele sunt frumoase asa cum sunt.


gty

 +apl     +apl      +apl
ft bine ca sa adus in discutie asa ceva
pe langa faptul ca sunt superbe si lucrate manual , e pacat caci se uita asa ceva
ce se mostenea din tata in fiu sau invers acum e inlocuit de tehnologia moderna si tot tipul de creatii "in ton cu moda "
nu zic ca a disparut in totalitate dar lumea uita ce era o data  arta si traditie
chiar am fost in concediu anul acesta la Horezul si am participat la un atelier de productie a ceramici . ft interesant
ce ma frapat e ca majoritatea fac aceleasi lucruri , ptr a vinde , fiind zona populata de turisti
si bineateles ca am achizitinat si eu cate ceva  ;D
       asteptam povestile si pozele
       bravo ptr. initiativa

einsteinitza

Ma bucur ca pasioneaza subiectul, asta inseamna ca oamenii incep sa isi caute radacinile si sa se intoarca putin spre ce era aruncat in uitare.
Rux, abia astept povestea  lucrurilor tale, ai grija de ele. +apl +apl
Gty, cred ca a fost tare interesant atelierul de ceramica la Horezu.Asa cum spui, toti fac acelasi lucru, comercial. Din pacate mare parte a Maramuresului si a Bucovinei a inceput sa faca artizanat comercial, sa distorsioneze motivele si traditia. De exemplu, nu multe din vasele negre de la Horezu , vase de Hurez cum se numeau pe vremuri, mai sunt autentice, adica innegrite cu fum. Secretul descoperirii unui fals este existenta ochiului de paun, adica negrul acela cenusiu face in lumina un fel de bulina curcubeu care arata ca e coloarat prin afumare de profunzime nu prin pigmenti.
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

einsteinitza

Pentru ca am vorbit de artizanatul din Maramures, vreau sa va spun de un loc interesant, Sacel, pe Valea Izei,unde se face o ceramica speciala, doar aici se mai pastreaza slefuirea ceramicii rosii cu piatra, asa cum se procedeaza cu ceramica neagra de la Marginea.

Putina istorie veche

Ceramica rosie ne vine, ca sistem de ardere, de la romani iar ceramica neagra, cu ardere inchisa, este specifica dacilor.Asta asa, simplist vorbind. Bineinteles in timp, formele de vase traditionale s-au amestecat, culoarea neagra a ajuns pe formele de vase romane si invers.
Cateva bucatele de ceramica romana si dacica, scuze pentru poze, sunt inglobate in podeaua terasei si au un lac care luceste cand fac pozele.
   ,se vede clar diferenta de culoare dintre bucati.

La Sacel se pastreaza metoda producerii de ceramica rosie, care este finisata prin lustruire cu piatra, singurul loc din  tara unde se face asta. Ceramica are modele stilizate simple, aerisite, de factura dacica, desenate cu pensula cu o pasta facuta dintr-o piatra maro inchis, si, eventual, putin alb sau verde la partea de sus a unui ulcior sau a unei cani.

Din pacate, deocamdata pot pune o singura poza cu un vas spart,dar revin cu alte poze in cateva zile.Se poate vedea eleganta si simplitatea desenului, deloc incarcat, o piesa reprezentativa pentru ceramica asta deosebita, pacat ca nici nu stiu daca acum acel centru mai produce, pentru ca multi dintre olarii vechi folosind tehnica asta au disparut.
 

www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Ionela

As umple casa cu asemenea obiecte +hypno In fiecare an vizitez Targul de oale ce se organizeaza in Parcul Copou in luna iunie. Evident, nu sunt doar oale... Si de fiecare data dau gaura in buget :D :D
"We're not broken, just bent and we can learn to love again!"

http://www.youtube.com/watch?v=mEXCzgpWLm8

einsteinitza

E bine ca il vizitezi, banuiesc cu copila, imaginile ii vor ramane intiparite in minte cu siguranta.

Ceramica de Horezu
Cunoscuta de toata lumea, mai ales de cand o sumedenie de artisti au trecut la tehnica jiravirii, adica a desenului fin facut din intinderea culorilor dupa ce au fost puse in cercuri concentrice.
Initial, modelele au fost facute mai ales pe fond alb, si, mai ales, nu se intindeau pe toata suprafata farfuriei, ci doar pe marginea acesteia. In centru, se desena un simbol specific, pasare, planta, biserica stilizata. Pe masura ce piata s-a largit pentru asemenea stil, considerat foarte artistic, olarii dornici de castig au aparut ca ciupercile, iar modelele au devenit din ce in ce mai incarcate, iar culorile din ce in ce mai numeroase, facand o varza din toate simbolurile si tehnicile.
Singurele motive mai incarcate erau cele cu cercuri intr-o singura culoare, concentrice, pe fundal alb, cu siboluri aplicate peste. Asa este una din piesele mele, cu simbolul pestelui, pe toata suprafata.


In contrast, o piesa noua pe care am primit-o de la un client, care stia de colectia mea. Am pastrat-o, gestul a fost frumos, si acum imi foloseste ca model
Se vede clar numarul de culori amestecate pe margine, curcubeu nu alta, braul interior cu valuri la feld e colorat, apoi fondul contrastant care ingreuneaza desenul, si roata plina de culoare pe fond dungat. Incarcat, greoi ,fara vreo logica, lipsit de aerisirea specifica vaselor noastre.


La Horezu exista si alte motive si stiluri traditionale, si, ca peste tot, au existat olari de renume, care au lasat o traditie si o istorie in zona. Peste tot, acesti olari isi semneaza sau marcheaza lucrarile,fiind foarte mandri de creatia lor.Unul din ei a fost la Horezu Stelian Ogrezeanu. Lucrarile lui traditionale sunt pline de eleganta, culorile sunt perfect imbinate, deloc stridente, chiar si forma vaselor este armonioasa.
 

si un platou tot al lui, foarte mare, 55 cm diametrul

Si aici se vede modelul jiravit doar pe margine
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

einsteinitza

In ceea ce priveste reconditionarea, in nici un caz, nu reconditionati nimic. Nu folositi detergenti de nici un fel poate putin sapun de casa.Vasele de lut trebuie ferite de umiditate, nu e bine sa ploua sau sa ninga pe ele. Desi sunt coapte in cuptoare la temperaturi inalte, vasele vechisufera la ciclurile inghet dezghet, pentru ca trag apa si ingheata in interior. Pentru obiectele din lemn, nevopsite si nelacuite,se recomanda curatirea si, in caz de nevoie-cum ar fi  plasarea afara, pe terasa, sau in locuri mai expuse, o simpla pulverizare cu un spray de lac fara luciu, total mat, doar pentru protejare si conservare.
Va urma, cu un post despre lazile de zestre, ca sa nu va plictisiti de blide si ulcioare ;)
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Rux

Lazi de zestre ... hmm ... eu tocmai am descoperit una acum vreun an ,dar nicicum nu ma inteleg cu proprietara sa mi-o vinda.Mai astept !
Asa ca astea chiar ma pasioneza teribil.

Bun. Es,ca de obicei ,ma lasi  fara cuvinte cite stii ,cite faci si desfaci. Eu nu am pretentii de nivelul asta ridicat, ca al tau. La mine lucrurile sint mai simple.
M-am  simtit atrasa de tot ce inseamna arta populara autentica ,de mestesuguri populare de mai multi ani incoace,asa cum ati inteles fara ca vreodata sa am legatura cu ele. Practic nu am facut nimic deosebit decit sa observ si sa achizitionez  ce tine de sectorul asta . Vechi sau noi. Prefer vechi,dar ma multumesc cu ce gasesc si-mi plac.
Asa ca,Es,cred ca sint in asentimentul celor interesati sa continui sa ne uimesti ... cu colectia ta ,cu stiinta ta . +apl

Sa trece la prezentarea colectiei mele .
Asa cum v-am spus bunicul sotului meu ,a lucrat pe mai multe" fronturi" ,ca sa-si intretina familia. A fost olar,mai in tinerete,apoi a facut butoaie si butii si iarna lucra  spete pentru razboaie de tesut.
A fost un om cu adevarat deosebit ,un taran adevarat ,cu aceea intelepciune  taraneasca autentica nascuta din viata la tara ,din munca campului si cresterea animalelor.
Te cucerea cu simplitatea vorbelor dar cu adevarat "cugetate" ,uneori vorbea in proverbe sau mici povestioare cu tilc. Din pacate  am parcurs impreuna ,doar trei ani.
Pe vremea aceea nu prea ma interesa(ce-i drept) viata la tara  si nici arata populara  Asa se explica de ce nu stiu prea multe din lucrurile iesite din mana lui si nici pe unde
s-au ratacit .

La un moment dat  ,asa cum stiti,m-am urcat in podul casei socriilor in cautarea unor obiecte facute de el  si am inceput sa scormonesc ,in toate cotloanele.
"Prada " initiala a fost ,dupa pararea mea "mireasa"colectiei mele.    Un castron superb pe care vi-l prezint Era plin de praf ,statea stingher ingropat aproape de niste borcane care-i "luau fata".          Sa va povestesc ce mutre au facut ai mei cind am coborit din pod cu el ? hihihi  :D
Eu sper sa va placa.      Acum are locul lui ,zic eu de cinste ... pe terasa mea.
Asa cum zicea Daka ,sint in jurul nostru lucruri simple  pe care trebuie sa avem ochi sa le vedem . Eu ma bucur ca am avut ochi si l -am vazut .
O sa va mai prezint si alte  obiecte lucrate de el si recuperate de mine ,ulcioare ,farfurii etc.
Ca sa zic asa : va urma

Ionela

M-au intristat cuvintele Anei Negru, mai bine zis, adevarurile dureroase din cuprinsul lor. Aproape ca nu stiu ce inseamna a fi roman! Am senzatia ca nimic nu ne distinge intre celelalte neamuri... Poate ouale incondeiate dupa care sunt innebuniti occidentalii?  ::)
"We're not broken, just bent and we can learn to love again!"

http://www.youtube.com/watch?v=mEXCzgpWLm8

einsteinitza

Rux, vasul e un vas frumos, cu linia ondulata atat de specifica in artizanatul nostru, cu fond alb folosit extrem de mult la ceramica noastra, un vas probabil de decor pe perete, datorita modelului pe partea exterioara. In gfeneral, vasele de mosi sau de pomeni nu au motive pe exterior, iar vasele uzuale de bucatarie sunt cu decor simplist..Ai grija de el, unde il tii, ca-i pacat sa se strice, cand a avut norocul sa incepi sa fii pasionata.
Cat despre cunostintele mele, nu sunt foarte aprofundate, mai mult de suprafata,m-a starnit colectia pe care am mostenit-o, n-am vrut sa ma uit la ele ca mata-n calendar.  :D Vei avea si tu, la varsta mea, acelasi notiuni, daca nu si mai multe, daca incepi de acum si o tii tot asa. +apl

www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Ionela

Eu sunt nepriceputa si marturisesc ca nici nu m-am gandit la traditii deloc. Imi vine sa imi dau palme >:( Acum sper sa invat cate ceva, nu doar sa casc gura la oale si atat. 
"We're not broken, just bent and we can learn to love again!"

http://www.youtube.com/watch?v=mEXCzgpWLm8

Mihai

Frumoase obiecte mai aveti!
In mod normal as fi invidios ,dar va respect prea mult si atunci imi reprim acest sentiment.
In posesia mea se afla un costum popular (barbatesc) din zona Moldovei compus din pantaloni,brau,camasa si o bundita.
Am sa fac cateva poze sa vedeti despre ce este vorba.

einsteinitza

Perfect, ia uite cum se largeste subiectul. +apl +apl
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Rux

Pai Es ,vezi ,tocmai aia e...eu nu mai am nici o sansa sa aprofundez ca la carte  subiectul asa ca tine ,ca deja am ceva ani avans inaintea ta ... Acuma nu zic ca-s multi ..sa-mi zici tanti dar totusi cam pe acolo si in plus ceva ...Poate la pensie ...

Asa cum v-am spus si eu voi trece la capitolul costume populare ,adica  ia lui bunica-mea din partea mamei ,lucrata de ea si un costum al bunicii lui barbati-miu ,sotia "olarului " ,lucrat si acesta de posesoare ,.. dar . dupa ce terminam cu olaritul !

Si eu ma bucur ca ,pe langa flori ,sintem atasati de tot ceea ce inseamna ,cu adevarat ,aceste valori autentic romanesti .

Ionela

Mama a organizat Muzeul satului in satul meu natal... E plin acolo de costume popupare, prosoape, obiecte de uz casnic din vremuri de neimaginat pentru mintea ea... Pana si piua exista acolo - am dus-o pe Flori si i-am aratat-o, i-am explicat la ce se folosea pentru ca nu intelegea ce vreau sa spun cu "a bate apa in piua"! Mai degraba a inteles cum e cu trasul matzei de coada (ca asta face la propriu cu multa placere!)  Pozez la sfarsit de saptamana cand merg acolo!
"We're not broken, just bent and we can learn to love again!"

http://www.youtube.com/watch?v=mEXCzgpWLm8

einsteinitza

Rux, cu olaritul terminam in vreo doi trei ani, ca e de povestit,  o gramada. >:DNumai sa aveti rabdare si sa nu va suparti ca scriu atat, dar am tolba plina, daca va face placere.Si, cu ajutorul vostru, facem o harta a specificului si a pieselor interesante , poate starnim gustul celor mai tineri.
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

Rux

Ionela ,extraordinar  cee a ce spui !

Eu am avut o astfel de initiativa ,acum cativa ani ,in satul lui barbati-miu. Vroiam sa colectionez de la sateni ,obiecte  vechi si stravechi ,obiecte facute de mosii si stramosii lor ... care cu siguranta se gasec acum prin podurile caselor  lor ... lada aiaia de zestre de care vorbeam se gaseste intr-o casa destul de saracacioasa   foloseste   ca si dulap ,se pot tot felul pe ea ,nu este deloc pusa in evidenta pictura de pe ea.
Cu obiectele astea vroiam sa deschid un mini muzeu  al satului !
Ai mei m-au dat inapoi si mi-au zis sa stau linistita . Sincer ... EU NU AM RENUNTAT! astept momentul potrivit !

Inca o data felicitari mameia tale si de abia astept poze !

penelopa

Deci, şi eu aştept poze, cu Mihai şi Rux îmbrăcaţi în costumle populare din dotare. ;D

Rux

Hehehe  pene ce  traznita esti ,desi este o idee interesanta !

einsteinitza

Lasa tu fentele Pene si cotrobaie prin dulapuri, sa vedem, ce ascunzi pe acolo +dns
www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro

penelopa

Acu', ce să zic,  că şi eu mor după obiectele de artizanat (am câteva) dar,  stilul în care ne-am decorat casa, nu permite expunerea lor. Poate când am să fac chioşcul pe care-l vreau, neapărat, rustic,  să-l folosesc şi ca muzeu ţărănesc! :D

Ionela

Rux, iti doresc sa-ti realizezi visul!  +hug Vei avea o satisfactie imensa si sigur vei gasi sprijin din partea oamenilor locului.

Sa stii ca satenii mei i-au adus mamei tot ce aveau prin poduri si au spus ca nu le mai vor inapoi! Erau si ei mandri la inaugurare, caci venisera cei de la Radio si TVR Iasi. Multi au simtit probabil o legatura cu traditiile bunicilor si parintilor lor care acum nu prea mai exista. Am fost si noi acolo si am imbracat fetitele in costume nationale, la fel cum erau bunicul si bunica (parintii mei) care i-au intampinat pe toti cu paine si sare. Cred ca i-a pozat toata lumea in acea zi. Erau asa frumosi si mandri ... ca taranii de odinioara!

Eu n-am mai imbracat costum popular din clasa a V-a cand am jucat Soacra cu trei nurori (evident, nu puteam fi decat soacra :D :D :D) Daca as avea, m-as imbraca uneori si acuma. Mi-ar placea sa ies asa pe strada.
"We're not broken, just bent and we can learn to love again!"

http://www.youtube.com/watch?v=mEXCzgpWLm8

einsteinitza

Eu am cateva camesoaie lungi, un fel de ie lunga din panza alba de bumbac, nu asa subtire ca borangicul, cu broderie la maneci, la gat si la poale putin, peste care se pun de fapt fotele. Camesoaiele astea sunt minunate vara la mare,sau seara la Slanic, arata bine, deosebite, sunt racoroase, cu o pereche de sandale grecesti merg de minune la plimbarea de pe faleza. Nu sunt niste piese deosebite, sunt mai de toata ziua, dar eu le folosesc vara cu multa placere, iar senzatia bumbacului acela racoros pe pielea bronzata e calmant si placut.
In perioadele de targuri mari de la Muzeul Taranului, vin tigancile cu sacose pline de artizanat vechi, ii, fote, camesoaie, brauri, bineinteles, nu va asteptati la piese de muzeu, sunt adunate de la tarani de prin sate, si poti lua o ie sau o camesoaie cu 10-20 lei.

www.helgasicorina.ro
www.cutiacumargele.weblog.ro